IDEE DE CONCEDIU: WACHAU, AUSTRIA


Realistic vorbind, daca as putea sa ma mut vreodata din Romania, m-as duce sa traiesc in Austria. Stralucirea fostului imperiu se simte inca si astazi in cultura, in felul de a fi al oamenilor si in fiecare cladire sau monument. Dar, deocamdata, ma multumesc doar cu cateva zile „furate” din rutina paguboasa a traiului in „eterna si fascinanta gradina a Carpatilor”.

Va dau si voua un pont, absolut gratuit: Austria nu are doar ghetari si partii de ski si shopping in SCS ci mai are si alte zone senzationale. Cum ar fi Wachau, Valea Dunarii.
O zona absoluta superba in care puteti evada intr-un weekend prelungit, relativ ieftin si comod, mai ales daca locuiti in partea de vest a tarisoarei noastre, in apropierea granitei cu Ungaria.

Wachau este denumirea zonei de aproximativ 40 de km lungime cuprinsa intre Krems si Melk, in Lower Austria. Este locuita de aproximativ 30 000 de ani si are peste  5 000 de monumente istorice din diferite perioade. Istoria zonei este bine-cunoscuta pana in secolele XI-XII. Locuitorii din Wachau au dus un trai imbelsugat datorita viticulturii si taxelor de trecere pe Dunare, lucru care se vede si azi in arhitectura oraselelor, multe dintre ele pastrand aproape intacte numeroase locuinte, hanuri, biserici, castele de secol XV-XVI.

Nu trebuie sa va faceti griji cu transportul, acesta este extrem de bine pus la punct, chiar si autobezele care tranziteaza valea sunt corelate cu trenurile care ajung sau pleaca din Krems si Melk.

Zona poate fi vizitata cu trenul, cu masina sau, cel mai bine, cu vaporase, pe Dunare, intre Krems si Melk. Puteti inchiria si biciclete sau puteti lua un autobuz dotat si cu remorcuta pentru biciclete, in cazul in care ati obosit sa pedalati. Intre cele doua capete ale vaii nu exista niciun pod dar puteti trece Dunarea cu bacuri, in diferite zone.

Eu v-as recomanda sa porniti din Melk catre Krems si sa luati vaporasul, dupa ce ati vizitat manastirea, lucru care va poate lua aproape o zi intreaga daca nu va grabiti si mai vreti si sa leneviti la soare pe terasele demne de pus pe Pinterest. Traseul are trei puncte „must see” si, evident, multe altele cu care va puteti ocupa timpul si curiozitatea.

Melk este un orasel de aproximativ 5 000 de locuitori, atestat prin secolul XI-XII si cu arhiteactura de secol XVI-XVIII, extrem de pitoresc. Au o brutarie de vreo 400-500 de ani si un oficiu postal de pe la 1790. Manastirea Melk este insa centrul atentiei din zona. Este fondata, ca si manastire, in 1089 si se afla in grija calugarilor benedictini de atunci incoace, anterior fiind resedinta pentru Leopold 1. Aici se afla osemintele a cativa membri importanti din Casa Babenberg, prima dinastie de conducatori ai Austriei.  Cum necum, manastirea din Melk a trecut relativ bine peste nenumarate catastrofe care o puteau rade de pe suprafata pamantului: reformele din vremea lui Iosif al II-lea, razboaiele napoleoniene, razboaie mondiale. Melk a fost si este un punct de reper in viata culturala a Austriei si nu numai. Biblioteca manastirii se intinde pe cateva etaje, cu 100 000 de manuscrise si carti rare sau unicat din cele mai vechi timpuri, chiar si anterior anului 1500. Este permis accesul controlat al publicului intr-o singura camera, cu cateva mii de volume dar, chiar si asa, ramai mut de uimire cand vezi acea bogatie de cunoastere inchisa intre copertile de piele ale cartilor. Tot aici s-au descoperit si fragmentele cunoscute din „Cantecul Nibelungilor”, scris pe la 1200. Ca fapt divers, biblioteca (scriptorium) a servit ca inspiratie lui Umberto Eco pentru cartea „Numele Trandafirului”. Manastirea Melk este cel mai impresionant si cel mai…intins monument baroc ce mi-a fost dat sa-l vad. Un baroc atat de incarcat de decoratiuni incat te apuca durerile de cap la un moment dat dar trebuie, totusi, vazut. E inconjurata de imense parcuri amenajate in trepte, in stil englezesc, construite inca de prin 1750, parcuri in care gasiti si cateva terase absolut fabuloase pe care puteti sa beti o cafea alaturi de celebrul strudel cu mere.

Durnstein, aflat aproximativ la mijlocul Wachau, stabilit undeva prin anul 1019, are o populatie ce nu depaseste 1 000 de locuitori dare este unul dintre cele mai frumoase locuri din vale, de un pitoresc deosebit. Oraselul este recunoscut pentru celebrul turn alb albastru al manastirii. Oraselul mai este recunoscut si pentru intamplarea de secol XII legata de regele Richard Inima de Leu care ar fi fost inchis (intre  decembrie 1192 si martie 1193 in castelul (acum ruinat) Kuenringerburg pentru ca l-a jignit pe Leopold al V-lea. Motivul exact al incarcerarii: Richard  s-a aratat lipsit de respect fata de steagul austriac, drapel pe care englezul l-ar fi aruncat intr-un sant. Tot istoria ne mai spune si  ca regele englez calatorea deghizat din Tara Sfanta catre Anglia dar totusi a fost recunoscut. Rascumpararea sa a costat 35 000 de kilograme de argint.

Krems are putin peste 24 000 de locuitori si, in alte vremuri, in secolele XI-XII, era un oras aproape la fel de mare ca Viena. Este cel mai vechi oras al Austriei, atestat documentar din anul 995 dar exista cu mult inainte de aceasta. De altfel, in apropiere de Krems a fost descoperita si celebra statueta Venus din Willendorf, in anul 1908. Este o statueta de 11 cm inaltime, cu o varsta de aproximativ 26 000 de ani, considerata a fi cea mai veche sculptura din lume. Statueta este evaluata la peste 60 de milioane de euro si este expusa la  Naturhistorisches Museum, in Viena. Orasul este plin de locuitori veseli si mancaciosi (vezi pozele) si pastreaza mult din spiritul medieval in care a fost construit. Era inconjurat de un zid solid (pana in sec XIX) iar accesul se facea prin porti impresionante. Dintre acestea, Steiner Tor este cea mai cunoscuta, ridicata, se pare, in 1480, ca o necesitatea dupa ocupatia si distrugerile provocate de trupele ungare care au cucerit orasul, conduse de Matei Corvin. Poarta este un adevarat simbol pentru oras.

 

E bine sa vizitati zona in intervalul mai-septembrie. Pe traseu veti gasi cazare ieftina sau scumpa, dupa buzunar si dorinte. Eu va recomand pensiunile din sate, cu conditii mai mult decat suficiente si decente. Gasiti in fiecare sat si cate un han/taverna numita Heuriger unde puteti manca, pentru aproximativ 5 euro, o farfurie uriasa cu bunatati. Heuriger sunt afaceri de familie unde se vinde hrana rece si bautura din gospodaria localnicului, la preturi mai mult decat acceptabile pt buzunarul romanesc. Sau puteti sa va incercati norocul printre podgorii si sa cautati un sat care sarbatoreste o „zi a pivnitelor” unde puteti sa va delectati cu muzica, multe pahare de vin, alb sau rosu, si cu un peste de Dunare afumat, pe gratar.

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

(A)facerea de bine…

Una cu UDMR

4 comentarii

  • nickro
    15 iulie 2013 at 10:45 PM

    Se poate merge si intr-o excursie de o zi pe Valea Wachau, din Viena, cum am fost eu:
    1. La ora 9,03, tren din Westbahnhof spre Melk, sosire la 10,20. Exista un bilet pt. trenuri regionale pt. o zi la 32 Euro, pt. 5 persoane (Einfach Raus Ticket).
    2. Vizita la manastire, gradini-partial, luat masa.
    3. Luat vaporul de la debarcaderele 10 sau 11, prin firmele DSDG sau Brandner (tichete se pot cumpara pe loc), la ora 13,50.
    4. Acostat la Durnstein la 15,10, urcus dificil spre castel, dar privelistea de sus asupra intregii vai merita efortul.
    6. Autobuz WL1la ora 16,33 din Durnstein, merge pana in gara Krems, ajunga la 16,55 iar la 17,05 e tren spre Viena, daca se pierse trenul mai sunt din ora in ora.

  • adizzy
    27 iunie 2013 at 8:09 PM

    buna idee 🙂 probleme cu limba nu as avea, asa ca…pot sa trec pe lista de locuri de vizitat

    • Flavius Bunoiu
      27 iunie 2013 at 8:28 PM

      stiu si engleza bajetii aia! 🙂

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

PPx