LET’S CALL THE GUY

Intotdeauna m-am mandrit cu aptitudinea de a rezolva diferite treburi tehnice prin casa. Nu am crezut niciodata in chestia cu “let’s call the guy” (ilustrat magnific de Charlie Sheen, in Two and a Half Men) si sunt mai mult adeptul “do it yourself”. Eu sunt “the guy”, genul de om pe care il chemi sa iti schimbe o butelie, sa iti monteze o baterie la vana sau sa iti prinda un soarece cu care nu vrei sa coabitezi. E o…abilitate a mea care m-a facut celebru (la mine in bloc).  Si, asa cum se intampla intotdeauna, azi am vrut sa extind si sa imi dezvolt aceasta abilitate incercand sa fac un lucru despre care nu aveam nicio idee cum se face dar, hei, doar i-am vazut pe altii facand asta de atatea ori deci nu putea fi foarte greu, nu? E vorba de astuparea unor gauri care ma deranjau de multa vreme, prin casa, cu spuma din aceea care se extinde, cu applicator. Deci, avand eu in minte obiectul muncii, m-am prezentat la un OBI si mi-am luat cele necesare, am ajuns acasa si m-am pus pe treaba. Acum, am vazut eu ca nu am prea nimerit cantitatea de spuma necesara (the little bugger just keeps on growing) asa ca am mai netezit-o, pe ici pe colo, am eliminate surplusul cu mana goala, astfel ca, dupa 20 de minute, mai ca nu eram plin pana la coate de spuma lipicioasa. Ideea este ca mi-am terminat treaba si am zis sa ma spal. Mnoah, aci vine partea tampita: credeti ca am reusit sa dau jos mizeria de spuma? Deci nu am vazut in viata mea asa ceva: m-am spalat cu sapun, cu Dero, cu lichid de vase, cu lichid de curatat geamuri, cu otet (what? eram disperat). Nimic nu a functionat, pur si simplu mi se lipeau degetele intre ele, orice as fi facut. Cand ma stergeam cu prosopul se rupeau atele din el ca imi ramaneau lipite de piele, atata eram de lipicios. Partea buna e ca asa mi-am dat si eu seama de ce lipesc astia geamurile termopan cu chestia asta: nimic nu o indeparteaza.

Dupa 20 de minute de spalat frenetic pe maini, timp in care mi-am tot repetat in minte “boule, tu boule care esti, de ce naiba faci tu lucruri la care nu te pricepi?”, nu am avut alta solutie decat sa ma declar invins si am luat-o frumusel la picior catre un magazin din apropiere ca, m-am gandit eu, sigur trebuie sa existe ceva solutie cu care sa ma spal. Nu va pot descrie fata tipei de la tejghea atunci cand i-am descries problema mea si nici atunci cand am rugat-o sa imi ia bancnota din mana ca nenorocitul de polimer se lipise si cum o luam cu mana cealalta ramanea lipita acolo, ca in filmele cu prosti! In fine, am gasit o solutie, am rezolvat problema. Mi-a luat 2 ceasuri si m-a costat dublu, ca nu am vrut sa “call a guy”.

De asta va zic, apropo de patania mea si de subiectul saptamanii (cel cu Raed Arafat), poate asta e problema si in Romania: nimeni din politica sau din administratie nu este dispus sa se declare invins de o problema sau nepriceput la vreo chestie sau alta. Sau, daca nu se pricep: “call a guy”. Probabil pentru ca asta ar echivala cu o sinucidere politica sau administrativa. Ma, daca sirianul adoptat stie ce face…de ce te bagi tu in “ciorba” lui? De ce l-or mai pus consilier daca nu se lasa consiliati? La noi, se petrece “buba” dar politicienii (numa’ de-ai dracu’ ) nu ar zice nicicare “ba, am fost niste boi, nu asa trebuia sa facem”. Poate ma insel eu dar…ati auzit vreo scuza sau vreo recunoastere a vreunei greseli din partea vreunuia care se ocupa de “destinele” cetatenilor? Si-a cerut cineva scuze pentru taxa auto de poluare, ajunsa la a nu stiu cat varianta? Pentru impozitul forfetar, acum scos, care a pus in fund nenumarate IMM-uri? Sau pentru orice alta gogomanie de lege aplicata si apoi eliminata? Eu, unul, nu-mi aduc aminte.

Cum zicea amicul meu Seneca “errare humanum est, sed perseverare diabolicum” adicatelea, pe intelesul elevilor care repeta bac-ul: „a gresi este omeneste dar a persevera in greseala este diabolic”. De aia, eu, data viitoare, port manusi si nu mai ating spuma diavolului! Dixit!