SAMUIL VULCAN

Samuil Vulcan a fost episcop greco – catolic de Oradea între anii 1806 și 1839. Era numit de catre Nicolae Iorga „ocrotitorul întregii culturi românești”. S-a nascut in 31 august 1758 în satul Vezie (azi incorporat in Blaj) într-o „familie săracă și umilă”. A făcut studiile primare şi gimnaziale la Blaj, in judeţul Alba.  A studiat, timp de un an, la Academia din Oradea, apoi la Seminarul „Sfânta Barbara” din Viena.

Întors de la Viena în Transilvania în anul 1784, a petrecut un an ca şi diacon al catedralei din Oradea.
La vârsta de 30 ani a fost numit canonic la Oradea, până în anul 1806 ajungând la rangul de canonic lector. La 25 octombrie 1806 a fost numit episcop diecezan. A fost hirotonit la 7 iunie 1807 şi instalat în funcţia de episcop de Oradea la 11 iunie 1807. Samuil Vulcan a terminat construcţia catedralei greco-catolice Sf. Nicolae din Oradea, începută de predecesorul sau, episcopul Ignatie Darabant.

Tot el a înfiinţat gimnaziul greco-catolic din Beiuş. Prin acest aşezământ, Beiuşul devenea a doua localitate din Transilvania, după Blaj, care avea o şcoală medie românească. Liceul (prima unitate de învățământ din județul Bihor care a primit titlul de Colegiu Național – 1 martie 1998) există şi în zilele noastre, purtând numele intemeietorului sau, „Samuil Vulcan”. A fost construit în perioada 1826-1827, din fonduri proprii ale episcopului, și și-a deschis porțile pe data de 1 noiembrie 1828. În actul de fondare, gimnaziul de la Beiuș era gimnaziu de patru clase, iar la 5 februarie 1835 este completat la șase clase (gimnasium maius). În anii școlari 1851/52 – clasa a VII-a, 1852/53 – clasa a VIII-a, iar în vara lui 1853 este organizat primul examen de Bacalaureat la gimnaziul din Beiuș. În perioada 1828 – 1851, limba de predare a fost limba latină. În 1851 s-a introdus limba română ca limbă de predare. In 1854 Curtea de la Viena a impus ca majoritatea obiectelor de învățământ să fie predate în limba germană, aceasta devenind în 1860 obligatorie pentru toate obiectele. În 1875 Ministerul Învățământului de la Budapesta a impus predarea disciplinelor istorie și geografie în limba maghiară.

Pe lângă eforturile pe care le-a depus pentru ridicarea culturală a românilor transilvăneni, episcopul Samuil Vulcan a fost mereu preocupat si de mortalitatea foarte ridicată din rândul populaţiei, precum şi de nenumăratele boli infecto-contagioase care bântuiau zona, în epocă. Astfel, s-a străduit să combată variola, pledând între anii 1814 -1816 pentru introducerea vaccinului antivariolic. Pentru a eficientiza şi mai mult lupta împotriva variolei, a scris şi a tipărit la Oradea o broşură intitulată “Despre vărsatul de vacă”. Cea mai importantă lucrare a episcopului, dedicată luptei împotriva bolilor care bântuiau la acea vreme, este volumul cu peste 500 pagini intitulat “Tratat despre vindecarea morburilor poporului de la ţară”. A susţinut financiar şi moral tipărirea “Lexiconului românesc-latinesc-unguresc-nemţesc”, apărut la Buda în anul 1825.

Samuil Vulcan s-a stins din viata la varsta de 81 de ani, pe data de 25 decembrie 1839, la Oradea.

Bibliografie

Prunduş, Silvestru Augustin; Plaianu, Clemente – Catolicism şi ortodoxie românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Casa de editură „Viaţa creştină”, Cluj-Napoca, 1994

Ciorba, Ioan – „Pericluri şi primejdii de rele”: contribuţii ale episcopului greco-catolic Samuil Vulcan la combaterea epidemiei de holeră din Transilvania în vara anului 1831, articol, revista „Crisia”, Oradea, 2006.

Colegiul Naţional Samuil Vulcan la 181 de ani. La mulţi ani. Ştiri Beiuş.

CNSV BEIUŞ – Scurt istoric.