ADIO…BANCA!

Ma uitam la televizor, becul stins, film de groaza. Din ala rau, cu tipete, drujbe si topoare implicate in in fuga dupa eroina principala, genul de film care se poate lasa cu vise umede. Si cand spun umede, nu ma gandesc la placeri nocturne ci la frica. In fine, ora 20.30 (cam asa, ca nu stateam cu ochii pe ceas, eram preocupat de unu’ care o felia julienne pe una, dupa cum ziceam anterior). Fratilor, cand era incordarea mai criminala si suspansul mai gros decat smantana de bivolita (daca se face smantana din laptele stimatelor rumegatoare), ce credeti???? Zbarnaie telefonul langa mine!! Am sarit cam de doua degete in sus din pat, am scapat telecomanda si, potolindu-mi cu greu bataile inimii, am spus timid “alo”.

-Buna seara, sunt Cutareasca de la firma cutare, din Bucuresti! M-o luat tare!
-Buna seara, zic eu, incercand sa imi aduc aminte daca am avut vreo treaba cu firma respectiva.
-Sunteti domnul Flavius Bunoiu?
-Da.
-Va rog sa imi spuneti adresa dumneavoastra si data nasterii, ma loveste verbal mimoza, fara preaviz.
-Poftim? Cum adica sa va zic adresa mea si data nasterii? Care ar fi scopul? Déjà intrasem in alerta.
-Deci va rog sa imi spuneti, este vorba de o relatie contractuala dumneavoastra si vreau sa imi confirmati ca sunteti domnul Flavius Bunoiu, zice ea intepata, obisnuita sa vorbeasca zilnic la telefon cu teparii ratelor cu buletinul.
-Relatie contractuala cu cine, cu firma dumneavoastra? Nu cred si, da, pot eu sa va confirm ca sunt Flavius Bunoiu, eu sunt la telefon. Aici incepeam sa ma enervez deja.
-Deci nu va pot spune cu cine pana nu imi confirmati ca sunteti dumneavoastra la telefon!
-Doamna draga, puneti-va in locul meu, va suna un barbat aiurea, seara, si va roaga sa ii dati adresa dvs si data nasterii; faceti asta? Si daca nu vreti sa imi spuneti, atunci de ce m-ati deranjat?
-Deci aici este vorba despre altceva, va informez ca am acces la toate datele dumneavoastra si vreau doar sa va verific, pareaza ea, convinsa de frica ce imi rodea mie maruntaiele.
-Atunci, daca aveti toate datele, trimiteti-mi o vedere postala, ca se apropie ziua mea. Si aceasta conversatie s-a incheiat pentru ca imi irositi timpul, nu am chef de prostii la telefon!! Mai aveam un pic si ii “rupeam fashul”.
-Aaa, atunci haideti ca incep eu si continuati dumneavoastra: sunteti nascut in…si locuiti pe strada….?
-Da, doamna, ati vazut ca puteti?! Zic eu ironic.
-Deci va sun in legatura cu un card Raiffeisen la care inregistrati o datorie de 22 de lei. Stiati?
-Nu, nu stiam dar multumesc ca mi-ati spus. Atat?
-Cand veti plati?
-Cand voi avea vreme si chef sa trec pe la banca pentru 22 de lei.
-Sa stiti ca putem sa va raportam la Biroul de Credit, pluseaza ea fara sa stie ca eu am centura neagra in datorii.
-Apai luati un numar la coada, doamna, ca nu ati fi prima. Si daca tot vreti sa ma amenintati, gasiti ceva mai serios decat Biroul de Credit!
-Ce sa transmit bancii, zice ea vazand ca nu are pe cine impresiona.
-Sanatate, multa sanatate!!

Si acum povestea cardului buclucas: atunci cand am primit cardul de salariu, am primit si un alt card (de cumparaturi, gratuit) pe care nu l-am folosit niciodata, pe motiv ca nu am avut nevoie de el. Si apoi am uitat si PIN-ul. Deci habar n-am unde e. Pe cardul respectiv s-or fi adunat 22 de lei, comisioane din alea ciudate si inexplicabile de-ale bancii). Nicio problema, platesc suma aia ridicola. Si daca nu o platesc la timp, care e problema?? Puneti dobanda la dobanda pana se transforma in 100 de lei. Candva tot voi plati, nu? Sunt banii lor, corect, nu am nimic de zis. Nici mie nu mi-ar conveni sa am bani de luat din diverse parti. Dar, in mod cert, nu incerc sa imi recuperez banii in modul in care o fac cei de la banca.
Dar, dragii mei bancheri de la Raiffeisen, cand va puneti angajatii sa ma sune la 20.30 seara si sa faca istericale cu mine la telefon, pe mine m-ati pierdut de musteriu. De departe cea mai agresiva si mai nesuferita banca. Nu-i puneti sa sune la 20.30 p.m. sa ma intrebe de ce dracu nu va platesc eu cei 22 de lei!! Poate fac baie cu spuma, poate mananc, poate fac origami, nu am chef de voi. Eu nu sun pe nimeni la ora aceea. Nici macar prieteni daca nu stiu sigur ca ii deranjeaza sau nu. Nu au toata ziua la dispozitie? Nu pot suna in cadrul unui program civilizat? Sau care e faza, ma speriati daca sunati la ora acea? Sperati sa ma prindeti pe jumatate lobotizat si sa semnez un ordin de plata la 9 seara, impresionat de o fatuca aroganta? Dar voi va permiteti. Si pentru o suma ridicola. Sunt convins ca tremura tot Consiliul Director de teama ca nu voi plati. Falimentul este iminent, asa se striga pe coridoare, nu?
Relatia mea cu banca aceasta a fost destul de lunga dar mi-am propus ca de la 1 sa ma las…de sportul de a fi clientul acestei banci. Pentru ca asta e cea mai buna razbunare: sa nu va mai fiu client. Si sa mai spun si altora ce li se va intampla.

P.S.1: In cazul in care v-ati vandut creantele la cine stie ce firma de 22 de lei din Ferentari, de recuperatori, atunci ar fi bine sa va ganditi sa le cumparati inapoi. Nu de alta dar poate va intereseaza aspectul ca veti recupera cei 22 de lei dar veti pierde un client. Pentru ca sunt “profi” baietii.
P.S.2: Mai am un card, cu datorii mult mai mari. Pentru ala nu m-ati sunat inca. Astept. Va recomand ora 5, dimineata, la craparea zorilor.

Hai, “sa reusim impreuna”! Si la mai mare!