Pentru cine bat clopotele?

Saptamana aceasta a avut loc dezbaterea publica legata de proiectul Primariei Oradea de a interzice anumite tipuri de activitati comerciale in centrul orasului. Conform acestui proiect, afacerile de tip jocuri de noroc, amanet, magazine cu haine second hand vor trebui sa paraseasca zona centrala. Vizati vor fi, intr-un viitor apropiat si alti antreprenori care, in optica primariei, “nu aduc un plus de valoare zonei”. Cei care nu-si inchiriaza spatiile comerciale risca amenzi sau supraimpozitare (cu 50%) iar restul comerciantilor trebuie sa aiba un program extins pana in noapte (ora 19.00 iarna, ora 21.00 vara) dar si in weekend.

Nu am participat personal la respectiva dezbatere, am citit insa articolele aparute ulterior in presa oradeana si sunt socat de declaratiile facute cu acel prilej. O sa redau aici cateva citate:

„În funcţie de ce oferi într-o anumită zonă ai şi un public corespunzător. Dacă la un concert pui manele ai un anumit public, dacă vii cu alt tip de muzică ai alt tip de public”, a spus primarul.

”În funcție de ce oferi la un spațiu comercial, publicul locului va fi pe măsură (…) Nu cred că suntem un fel de Monte Carlo”, a zis edilul, dând frâu liber șirului de gânduri: oamenii dependenți de jocuri de noroc apelează din disperare la amaneturi și asta generează situații urâte pe plan personal și social.

Ce inteleg eu din aceste cuvinte? Ca primaria noastra nu are o problema cu afacerile in sine ci cu publicul necorespunzator pe care aceste afaceri il atrag in zona centrala. Cu alte cuvinte, primaria ne-a impartit in printi si cersetori: unii dintre noi sunt “corespunzatori” si sunt doriti in zona centrala, altii sunt “necorespunzatori” si trebuie sa fie determinati sa nu mai calce prin centru prin eliminarea motivatiei care ii atrage acolo. Oamenii care frecventeaza jocurile de noroc, oamenii care merg la amanet, oamenii care cumpara din magazinele de haine second hand sunt un fel de pleava a societatii si nu au ce cauta in zona centrala.

Nu este pentru prima data cand un astfel de discurs isi face loc in spatiul public: acum cativa ani, cu prilejul discutiilor referitoare la renovarea fatadelor cladirilor din zona centrala, optica primariei a fost aceeasi: “cine nu-si permite renovarea, sa se mute”. Adica zona centrala nu-i pentru saraci.

Ma socheaza cinismul care razbate din aceasta “chirurgie sociala” pe care primaria vrea sa o aplice comunitatii noastre. Primaria noastra, a TUTUROR oradenilor, cea pe care noi am mandatat-o prin vot sa ne administreze ca si comunitate, a pornit o lupta impotriva unora dintre noi. Primaria se lupta cu saracii, cu dependentii, cu cei lipsiti de educatie. Cu ei, nu cu nevoile care ii apasa si care i-au transformat in ceea ce sunt. Ii numeste “necorespunzatori” si ii vrea ascunsi in afara perimetrului central al orasului, undeva prin periferie. Centrul orasului, aseptic, renovat si curatat de scamele sociale, ar deveni astfel o destinatie de loisir pentru dezirabilii municipalitatii. Nu se specifica niciunde ce fel de public doreste primaria noastra sa aiba in centru, putem doar sa presupunem ca protipendada ar fi formata din domni si doamne respectabile, imbracati la patru ace, cu buzunarul doldora de firfirei, educati si curtenitori, civilizati pana in varful unghiilor, care nu-si pun servetul la gat.

As minti daca as spune ca nu-mi doresc sa mananc si eu o ciorba in centru fara ca un cetatean sa-si sufle mucii cu doua degete si sa mi-i arunce la picioare. Sau ca nu as vrea sa beau linistit o cafea pe terasa fara ca o cetateanca (ca un facut, intotdeauna cu doisprezece copii) sa nu ma traga de buzunare. Imi doresc asta dar as alege alte metode decat primaria. Ce rezolva aceste masuri luate de primarie? Rezolva problema sau manifestarea ei? Nu rezolva saracia si lipsa de educatie, doar le vor ascunde sub pres. Centrul va fi plin de turisti care vor face poze, le vor da share pe Facebook si vor clatina admirativ din cap spunand “dom’le, uite ca se poate”. Probabil ca va fi insa nevoie de politisti pe strazile mai laturalnice care sa-i impiedice pe acesti turisti sa treaca mai departe si sa vada mizeria care colcaie dincolo de cladirile secession cu fatade frumos renovate.

Domnilor, pe ce lume traiti? N-am avea atata amar de magazine amanet, cu jocuri de noroc, cu haine second hand si birturi daca nu am fi saraci si lipsiti de educatie. Da, saraci si ignoranti! Toate acestea sunt semnele unei comunitati cu dificultati. Toate acestea sunt destinatii pentru oameni care fie incearca sa scape de realitatea de zi cu zi fie sa se descurce cum pot mai bine in ea. Nu va convine aceasta realitate? Luptati sa o schimbati, asumati-va responsabilitatea (sau macar o parte din ea). Sau eliberati locul pentru altii mai capabili!

P.S. Declar, de bunavoie si nesilit de nimeni, ca obisnuiesc sa merg in piata de vechituri si uneori mi-am amanetat o parte din bunuri si da, arza-m-ar focul, recunosc ca am calcat si in magazine second hand. Dau aceasta declaratie, pe proprie raspundere, cu rol de spovedanie si speranta de absolvire, pentru a-mi fi iertate pacatele (cele savarsite cu gandul, cu fapta si, mai ales, cu vorba) si pentru a primi drept de tranzit prin centrul frumos renovat al orasului nostru pe care, in nemernicia mea de cetatean recalcitrant, l-am poluat pana acum in mod nedemn cu prezenta mea. AMIN!