Bate-te tu ca eu am familie

Bai, am vazut ce ai scris ieri pe blog. Foarte tare! Ti-as fi dat like dar…mi-e sa nu vada cine nu trebuie si…stii tu…copii, familie, alea, alea. Dar… bravo, foarte tare ce faci!

S-a intamplat sa imi spuna cineva asta. In contextul in care scrisesem despre un individ pozitionat foarte confortabil datorita politicii si relatiilor sale. Si pe care nu il intreaba nimeni de sanatate. Inca. Si stau si ma intreb de ce. Pentru ca “e rau in lume”?

Pentru ca noua, oamenilor, ne sunt “necunoscute caile Domnului”? Sau explicatia e mult mai simpla si mai logica? De genul “nu pateste nimic pentru ca nimeni nu vorbeste despre asta, nimeni nu face nimic”?

Pentru bani, de frica sau pur si simplu din lehamite, nimeni nu mai lupta pentru nimic. Nimeni nu se mai opune, nimeni nu merge mai departe cu protestul impotriva unor lucruri sau indivizi care ne afecteaza viata tuturor, mai departe de nivelul discutiilor sterile cu prietenii, la o bere, pe banca din fata blocului.

Nici nu are rost sa vorbesc despre putreziciunile societatii, santajistii care iau bani grei ca sa pastreze tacerea, ca sa protejeze hotii si nemernicii.

Despre cei care au abandonat de multa vreme lupta, iarasi nu are sens sa vorbesc eu, nu sunt terapeut.

Despre cei carora le este frica sa faca sau sa spuna ceva pentru ca “am familie”, “trebuie sa mai traiesc in orasul asta”, “oricum nu le poti face nimic”, iarasi nu pot spune nimic. Nu stiu, inca, ce frica simte un parinte ca va ramane fara job si nu va avea cu ce sa-si hraneasca pruncul.

E drept, nu pot sa judec omul aflat in aceasta situatie. Dar pot sa am o parere. Si anume ca, daca esti atat de slab incat sa pui copilul si sotia intre principiile tale, ca om, intre ceea ce simti ca este normal si drept sa faci si ceea ce ar putea sa ti se intample rau sau neplacut, atunci nu esti decat un las. Sigur, o sa pari un erou, care si-a protejat familia, care a „inghitit” multe ca sa aiba ce pune pe masa, s-a sacrificat. Dar stii ce cred eu ca se va intampla, pe termen lung? Nemernicii impotriva carora nu cutezi a ridica nici macar privirea de frica sa nu cumva sa te dea afara de la job, sa-ti rupa oasele sau sa te poarte prin tribunale, ei bine, nemernicii aia vor deveni mai bogati, mai multi, mai tupeisti. Si vor avea copii. Si stii pe cine vor calca in picioare acei copii? Pe copiii tai, pe care tu ai crezut ca ii protejezi la vremea aceea. Si pe prietenii lor cu ai caror parinti tu ai baut bere la PET si ai discutat problema in fata blocului. Dar n-ai facut nimic.

Eu nu mai am rabdarea necesara sa ascult astfel de “eroi”. Si nici sa le primesc “complimentele”.