Anul acesta, in plina pandemie, am cumparat un magazin de flori din Oradea pe care l-am desfacut bucata cu bucata, l-am restaurat, l-am dus la 20 de kilometri departare, in ultimul sat de pe granita de Vest a Romaniei – Parhida- si l-am transformat in statie de autobuz pentru copiii de-acolo. Proiectul a durat aproape
Browsing category Articole
In urma reducerilor de personal din cultura bihoreana decise azi de Consiliul Judetean Bihor, produsele culturale locale vor trebui adaptate noilor organigrame in spiritul reducerilor si economiilor de cost vizate. Astfel, se propun urmatoarele restructurari si modificari cu efect imediat: – Trupa Liliput a Teatrului Szigligeti: in loc de “A három kismalac és a farkas”
Pentru postarea aceasta am muncit 6 luni (aici a inceput totul). Nu pentru ca mi-as gasi chiar atat de greu cuvintele ci pentru ca atat a durat realizarea proiectului despre care urmeaza sa scriu in randurile urmatoare. Ce-am facut, pe scurt, si-apoi detaliez: Am cumparat un magazin de flori din Oradea pe care l-am desfacut
Intr-un interviu de la inceputul lunii iulie 2020, ministrul Nelu Tataru facea declaratii (pe care acum probabil isi doreste sa nu le fi facut) despre impunerea, din nou, a starii de urgenta si despre carantinarea zonala daca vor exista localitati in care se va depasi indicele de 3 cazuri/1000 locuitori si daca vom avea 10
Cu o oarecare intarziere – data de faptul ca mi-a fost semnalat tarziu – raspund unui nou atac la adresa mea in Bihoreanul de saptamana trecuta. De data aceasta, Florin Ciucas – ce onoare, ditamai patronul de presa – a iesit la lupta agitand frenetic ghioaga ghintuita a lapidarii intr-un articol intitulat “Nu va puneti
Discutia despre construirea unui teatru in Oradea a inceput in 1827 si a durat mai bine de 70 de ani. Constructia teatrului din Oradea s-a finalizat in 1 octombrie 1900 iar inaugurarea acestuia s-a facut in 15 octombrie 1900, ocazie cu care s-a redactat procesul verbal gasit la renovarea Teatrului ingropat sub treptele cladirii. Nu
Flavius Bunoiu
Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.
