CIORAN, IARTA-I!

„…un roman, persoana privata, a cumparat intreg lotul de documente apartinand lui Emil Cioran, la licitatia care a avut loc astazi la Paris. A cumparat tot cu 405.000 de euro…” Stirea o gasiti aici.

Probabil ca in ultimele saptamani, daca nu ati fost foarte prinsi de divortul lui Pepe si al Oanei Zavoranu, v-au zabovit privirile si pe intregul desfasurator al evenimentelor din seria „manuscrisele, caietele, pierdute si regasite ale lui Cioran”. Acum, daca nu stii cine este Cioran, inchide blogul acesta si logheaza-te, instant, pe hi5…acum, nu mai pierde vremea!! Nu sunt rautacios dar mai sunt persoane care trec pe aici pentru ca ii aduce Google cand le da rezultate pozitive la cautari legate de cine stie ce bazaconii iar eu sunt onest si nu vreau sa fac aceste persoane sa piarda vremea de pomana.

Povestea e simpla, manuscrisele, caietele, cum vreti voi sa le numim, au primit „verde” la vanzare dupa ce justitia franceza a decis ca ele sunt in proprietatea menajerei care le-a gasit acolo unde „expertii” nu s-au uitat: in pivnita. Acum, ca le-o fi gasit, ca le-o fi subtilizat, „nu importa”. Important este ca statul roman (da, cu r mic) a fost, iarasi, suprins cu bracinarii in vine si nu s-a putut mobiliza suficient incat sa participe la licitatia de la Paris pentru a achizitiona aceste manuscrise. Bravo pentru TVR, un post fara de care as putea trai linistit dar care are acum toata stima mea pentru faptul ca a incercat sa faca ceea ce trebuiau sa faca altii: a participat la licitatie incercand sa cumpere macar cateva manuscrise. Bravo pentru Biblioteca Centrala Universitara care a incercat acelasi lucru! Chiar daca TVR si BCU si-au unit fortele, nu au reusit nimic pentru ca manuscrisele s-au vandut, ca lot intreg, catre un misterios cetatean despre care se spune ca ar fi roman.
In acest timp, Ministerul Culturii si Institutul Cultural Roman, „o dau cotita”: ca sa vezi, ca n-avem bani, ne sufla pauperitatea prin limuzine, ba ca n-am stiut, ba ca francezii sunt rai si le pute gura a branza cu mucegai. Bine ca pentru hidosenia de ponei roz cu zvastica pe cur au avut bani! Bine ca n-are Ministerul Culturii bani pentru asa ceva dar are pentru W. Touareg. Stiu eu de ce zic asta. Nu exista „nu avem bani sau nu este prevazut in statutul nostru”. Orice este posibil daca doresti suficient de mult lucrul acesta. Si sa nu imi spuneti ca pe ministru il cheama Kelemen Hunor iar pe consiliera sa Debreczeni Hajnalka, pentru ca vreau sa cred ca asta nu are nicio importanta ca argument.
Urat, foarte urat, ba chiar rusinos, pentru noi, ca stat!! Si la fel s-a intamplat si cu Brancusi si cu cati altii. Imi pare rau ca nu gasesc acum stirea aceea cu bratara dacica pentru care statul se zbate sa o recupereze dintr-o colectie particulara. Si pentru care s-au gasit bani. Si foarte bine ca s-au gasit. Fratilor, Romania nu are 400 000 de euro…asta e stirea! Nu avem bani pentru istoria noastra, pentru filozofii, sculptorii nostri, nu avem bani pentru identitatea noastra nationala si pentru istoria noastra. Dar pentru „putze roz cu beculetze” avem, vorba baietilor de la RObotzi!!!

Looser-ilor, si daca va imprumutati de bani si apoi ii cereati de la populatie, pe facebook, tot se adunau 400 000 nenorociti de euro!

Acum, nu am decat sa sper ca romanul care a cumparat manuscrisele nu le va ceda statului roman, intr-o pornire nesabuita de nationalism. Pentru ca vor fi aruncate intr-un muzeu penibil pentru care acelasi Minister nu va aloca bani. Si mai sper ca romanul care a cumparat intreg lotul de manuscrise nu este Gigi Becali, Bercea Mondialul, Marean Vanghelie sau altii ca ei, ramasi fara idei cu care sa „rupa gura” invitatilor la masa de Paste. Sper ca manuscrisele lui Cioran nu vor sfarsi atarnate pe peretele vreunui mogul sau nu vor fi „trase in folie de plastic” ca sa se serveasca telemea si rosii pe ele.

Apai…eu sper, ca altceva nu am ce face!