CLIENTUL NOSTRU…
Am vazut ca unii s-au cam suparat pe post-ul cu descrierea Bucurestiului, “capitala lenzavcioisului”. Pentru mine, asta intra in cotidian, am “talentul” de a-mi face “prieteni” cu dezinvoltura cu care altii se leaga la sireturi. Tocmai de aia zic ca e musai sa va povestesc inca o faza de la Bucuresti. Deci, in capitala, au zis niste prieteni “mergem in oras”. Zis si facut, am mers si am poposit intr-un club. Nu foarte amenajat, genul musical-pub. Atmosfera foarte faina, canta Doru Isaroiu, mai era si un tip care facea cover dupa AC/DC si facea asta chiar foarte bine. In fine, totul dragut. Pana la bar, unde am ajuns deshidratat, cu chef de…apa, plata, rece, fara lamaie. Si am luat apa si am ramas cu gura cascata la don’soara de la bar care mi-a spus, dezinvolta, ca n-are rest sa imi dea si si-a vazut de ale ei. Eu, ma stiti, nu fac scandal…prea des. Motiv pentru care, mi-am vazut si eu de ale mele si, a doua zi, ca de aia traim on-line, am trimis frumusel mail la club si le-am explicat punctul meu de vedere despre tarasenia cu pricina. Evident, fara sa ma astept la vreun rezultat, ca doar traim in RO, tara in care “clientul nostru, fraierul nostru”. Dar uite ca a venit raspunsul de la club, baietii au zis ca le pare rau si ca o vor urechea pe domnisoara. Chestie pe care am si uitat-o, pana zilele trecute. Cand primesc un friend request pe facebook. Era prietena barmanitei cu pricina si mi-a si zis ca fata a fost mustruluita de patron si ca nu-i frumos. Go figure…
1.Zic bravo pentru patron ca nu ma asteptam, sincer, la nicio masura, chiar si dupa raspunsul la mail. Deci, nu m-ati pierdut de client. Si va dau si link, pe facebook, ca vad ca site-ul inca nu e gata. Deci, True Club, pe splaiul independentei, colt cu selari.
2. Am incercat sa ii explic prietenei domnisoarei urmatoarele: ca banii mei sunt banii mei si nu e nimeni stapan pe ei, doar subsemnatul care ii produce, intotdeauna greu si in cantitate insuficienta. Cine baga texte cu “banii nu sunt importanti” inseamna ca ori are prea multi, ori nu i-a muncit el. In alta ordine de idei, daca nenorocitul de produs face 7 lei, ma astept sa primesc restul de la 10. A, daca m-ai servit repede, cu ceea ce am cerut, mai arunci si un zambet, o grimasa…las eu un bacsis, pentru ca ma simt bine, mi-a placut. Dar bacsisul nu e un drept al barmanului, e o optiune a clientului. Il lasi daca vrei, daca ai chef, in functie de cum te-ai simtit. Nu lasi bacsis pentru ca “asa se face”. In general sunt “easy going” si las,cam peste tot. Dar nu si cand ma tratezi ca pe un fraier si imi bagi mana in buzunar cu forta. Daca o faci cu stil, cu zambet…parca trece nesesizata.
Banii se fac greu si se cheltuie repede. Iar eu nu sunt genul de client, in orice domeniu, care sa se multumeasca si cu jumatati de masura. Sunt genul de client care se asteapta sa primeasca ceea ce plateste. Nimic in plus, nimic in minus. Din pacate, tara asta ridica la rang de normalitate si cotidian lipsa de respect pentru client. Si sincer, esti prost si o meriti daca nu iti sustii dreptul pentru care, omule, platesti! Nu e ca si cand ai cere vreo favoare, nu ti se da nimic pe gratis. Nici macar bataie nu mai iei azi degeaba, si pentru aia trebuie sa faci ceva. Iar copilul care nu plange de foame…nu primeste mancare. Nu fac o insiruire de modalitati in care “iti poti cere drepturile”. Fiecare cum il taie capul. Pentru mine, mult mai eficienta decat orice masura de “justitie romaneasca” mi se pare urmatoarea modalitate: nu mai sunt clientul tau! And business is about the client!
Ceea ce nu se va intampla cu clubul de care vorbeam si sper ca nici cu domnisoara respectiva: adica sper sa nu fie bosumflata si sa se prinda cum sa faca bacsisuri mai multe, cu un zambet. Pam pam
Ai fost si in Hard Rock Caffe ? in Herastrau …daca nu..recomand !
n am apucat.ramane pe next time