COLEGU’ DE APARTAMENT


Eu, cand eram tanar, ma mutam foarte des. Spre disperarea prietenei de atunci care ma gasea de fiecare data, din ce in ce mai greu. Glumesc, eram prea tanar ca sa am o prietena.

Stateam in seara asta si admiram, de pe balcon, peisajul oferit de intinderea nesfarsita de blocuri din Oradea. E …mai placut sa fac asta decat sa ma uit la Narcisa salbatica din serialul omonim. Si cum contemplam eu asa, mi-am adus aminte de colegul meu de apartament din alte vremuri. 2003-2004 sa tot fi fost anul. Venise cu mine din Timisoara, era ceva mai varstnic, cam 50+ si era…un personaj. Cel putin asa ii spuneam noi, cei de la lucru. Omul ne starnea rasul in fiecare zi prin ceea ce facea.

De exemplu, era ferm convins ca fusese rapit de extraterestri. Si iti povestea tot, cu lux de amanunte. Evita doar partea cu analizele intreprinse asupra lui. Tot el aduna pet-uri (cu zecile) in speranta ca va reusi sa isi construiasca o pluta cu care se va plimba pe Cris. Pana la urma i le-am aruncat eu pe toate ca nu mai aveam loc de ele. Cand nu inventa cine stie ce dispozitive de “captat energia pamantului” omul ma ruga sa ii imprumut masina ca sa plece la pescuit, in centru “sa dea la un pestisor”. Bine, n-avea nicio importanta ca se mai rasturnase, in trecut, cu vreo doua masini, in imprejurari neclare. Din cand in cand mai dadea cate un anunt la matrimoniale si atunci aveam o veselie generala in apartament: suna telefonul non-stop (naiba stie cum facea) si imi povestea fiecare aventura. De obicei facea asta dupa o sticluta de palinca. Cateodata, sticluta devenea sticla. Acum imi vine sa rad de cainele pe care l-a pripasit, intr-o noapte, in bucatarie de era sa crape inima in mine cand am mers somnoros sa beau o cana de apa. La fel si cu ziua in care a fost ales bulibasa (sau ceva sef de satra) de catre un grup de migratori din spatele blocului carora le daruise (cat de generos) toate mezelurile din casa, samponul ,sapunul si detergentul meu. Colegu’ mai stia sa inventeze microfoane pe care le amplasa in camera mea. Totul a culminat cu chemarea mea la un magazin de electrocasnice ca sa il ajut sa duca acasa cateva produse pe care le cumparase in rate ca sa plateasca un imprumut. Produse pe care le-a vandut dar nu a platit niciun imprumut. Si, in final, si-a schimbat numele si a disparut din peisaj. Si n-am mai auzit de el, ever since. Dar tare ne distram pe vremea aia.

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

5 comentarii

  • Flavius Bunoiu
    12 aprilie 2011 at 11:50 PM

    n-am vrut sa il pun intr-o lumina proasta.l-am romantat :))

  • ion creanga
    12 aprilie 2011 at 10:23 PM

    Hehe, dragu’ moshului, tu ai scapat usor. „Altzii” au raspuns inca vreo cativa ani la telefoanele bancherilor care-l urmareau pe extraterestru’.

  • claudiu
    12 aprilie 2011 at 12:31 PM

    hai ca iti fac trafic din Israel :))

    • Flavius Bunoiu
      12 aprilie 2011 at 12:35 PM

      baga ceva trafic si din Fasia Gaza

  • cenaclunocturn
    12 aprilie 2011 at 1:48 AM

    adicatelea: cine n-are batrani, sa vorbeasca cu extraterestrii. 🙂

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

3 octombrie 2013

AVEREA MEA CUI RAMANE?

19 iunie 2012

NICOLAE BOLCAS

15 martie 2017

PPx