Inutila „lege a ambroziei”

Au trecut fix doi ani de cand am scris acest articol legat de ambrozie. Va rog sa-l cititi, am muncit serios ca sa adun toate acele date din care rezulta ca in Oradea avem – probabil – peste 5 000 de persoane cu alergie la aceasta planta. Am facut o petitie catre primarie, semnata de peste 1 500 de oradeni, la care nici macar nu am primit raspuns. Viceprimarul Florin Birta m-a sunat atunci si a zis ca “facem”. De-atunci, am tot “facut”: nimic.

Intre timp, s-a aprobat “legea ambroziei” initiata de dna Florica Chereches. Asa cum am apreciat atunci, lucru pe care i l-am comunicat personal, in audienta, legea nu prea rezolva nimic, atata doar ca statul mai incaseaza niste bani in urma amenzilor si dna Chereches niste voturi in urma promovarii. Ori asta nu este de natura sa ne ajute pe noi, cei alergici la aceasta planta, nu?

De ce nu functioneaza “legea ambroziei”? Pentru ca este o lege simplista si proasta, o fusareala tipic romaneasca. Cred ca dna Chereches a vrut sa ajute in mod sincer dar nu a avut rabdare si disponibilitate sa stea si sa munceasca un an, doi pentru a pune la punct un intreg sistem care sa abordeze complet si profesional aceasta problema. Mi-a propus sa ma implic, am fost de acord cu conditia sa putem asigura un grup de oameni care sa traduca legislatia maghiara, sa avem un jurist, un notar, un om de la GIS, de la Politia Locala, de la Directia Agricola, etc, oameni care pot gandi, simula si testa o serie de proceduri care sa functioneze odata puse cap la cap. Evident ca nu s-a intamplat asta.

Legea actuala are doua pagini A4 si alte cateva drept norme de aplicare. In principiu, legea zice ca ambrozia e rea, cei responsabili trebuie sa o taie, in caz contrar primesc amenda. Normele de aplicare stabilesc o procedura tipic romaneasca in care prefectul face o “comitie” cu membri din sapte institutii si sapte sate, cu secretariatul in alta parte si care tot comunica si emit somatii pana ambrozia creste, ne inunda cu polen si ajunge la maturitate asigurand “recolta” pentru anul viitor. Sunt convins ca si oamenii acestia fac tot posibilul sa ajute, isi fac treaba dar in normele si limitele legii. Unde legea nu dispune, nici ei nu pot interveni.

Pentru comparatie, in Ungaria, unde ambrozia este abordata foarte serios, legislatia are sute de pagini si prevede scenarii pentru fiecare situatie care ar putea aparea. Pe scurt, statul aloca fonduri pentru exterminarea plantei, fiecare administratie locala lucreaza cu o firma care se ocupa de urgenta de asta, nota de plata este prezentata proprietarului, banii sunt returnati ulterior in contul ministerului de resort. Pentru ca scopul este eliminarea cat mai rapida a plantei, nu se pierde vremea cu somatii, timp de conformare, identificare proprietar, rugaminti si timpi morti. Pentru ca acolo s-a inteles ca asta este o stare de necesitate si ca o zi in care ambrozia sta in picioare si produce polen si seminte este o zi in care niste oameni sufera. Legea noastra fusarita nu prevede toate scenariile care pot aparea: de exemplu: avem un producator agricol care are 100 de hectare de porumb, suprafata infestata cu ambrozie. Ce faci in cazul acesta? Ii tai lanul de porumb, il bagi in faliment? Sau alt caz: nu poate fi identificat proprietarul unui teren, ce faci atunci? O lasi acolo pentru ca nu poti interveni pe proprietate? Sau alt caz: cum stabilesti gradul de infestare al unui teren? E totuna sa am o gradina de 100 de metri patrati cu ambrozie sau 100 de hectare in camp cu ambrozie? Cum stabilesti cuantumul amenzii, cum o individualizezi in functie de amploarea si gravitatea infestarii?

Legea trebuie refacuta. Altfel nu facem nimic altceva decat sa ne dam singuri cu stangul in dreptul pana cand numarul alergicilor se va mari exponential iar Uniunea Europeana va ajunge sa ne traga de maneca, asa cum se intampla de obicei, interzicand exporturile de cereale infestate cu seminte de ambrozie din Romania.