DE CE NU SCAPAM DE CRIZA?

In decembrie 2008, la noi in tara, criza era un subiect interesant dar si motiv de gluma. In iunie 2009 se pare ca gluma s-a ingrosat iar zambetele si hohotele de ras s-au rarit exponential. Lipsa banilor, lipsa lichiditatilor este evidenta in toate domeniile de activitate. Partea proasta a lucrurilor este ca situatia nu se va imbunatati ci chiar se va inrautati. De ce?

In primul rand, se pare ca avem guvernanti care sunt depasiti de situatie. Bine, incompetenti si depasiti de situatie au fost cam toti cei care s-au perindat pe la conducerea tarii. Diferenta este ca avem pe cap acum o problema pe care nu o putem ignora si nu o putem rezolva “la mica intelegere”, la o bere cu partenerii de guvernare. Criza nu a batut, politicoasa, la usa si nici nu pare bine-crescuta asa incat, dupa o vreme, sa se scuze si sa plece ca sa nu abuzeze de conditia sa de musafir. Dimpotriva, criza s-a instalat comod, si-a aruncat ciorapii transpirati langa fotoliu si nu se da scoasa din casa. Adevarul este ca nici nu o bate nimeni la cap. Guvernantii au dat fuga la FMI sa mai imprumute o galeata de bani sperand ca asta e solutia salvatoare. Si, ca situatia sa fie si mai roz, au gasit si vinovatul pentru aceasta problema: sectorul privat. Asa ca au actionat ferm si au trantit in Monitorul Oficial o ordonanta cu denumire feudala: impozitul forfetar. Toata lumea este evazionista si toata lumea trebuie sa plateasca in consecinta. Adio, cota unica de impozitare. Bun venit, din nou, balbaiala legislativa.

Nici nu ne mira acest lucru. Asa ne trebuie daca acceptam ca finantele tarii sa fie conduse de domnul Pogea, un personaj a carui singura legatura cu politica fiscala este reprezentata de functia de secretar PCR cu probleme economice, functie pe care o indeplinea sarguincios, la Hunedoara, atunci cand s-a prabusit regimul Ceausescu. Mai-marele sau (la functie), Emil Boc, e preocupat sa se ridice pe varfuri ca sa dea mai bine in pozele de grup. Oare nu exista, in toata Romania, o mana de oameni destepti si cu viziune? Nu de alta dar parca – parca am auzit ceva despre Eminescu, Traian Vuia, Henri Coanda, Brancusi si multi altii. Adevarati giganti in domeniile lor. Oare tara aceasta nu mai produce decat personaje ca Becali, Sexy Braileanca, Ogica, Elodia sau pitici porno? In conditiile date, pe cine sa trimitem “la razboi”, cine sa se ia de guler cu criza? Simona Senzual, Nikita? Noile initiative legislative nu fac nimic altceva decat sa adanceasca problema. Nu combati criza batand si mai tare boul care trage la jug.

In al doilea rand, romanii nu par sa inteleaga faptul ca nu trebuie sa stea cu bratele incrucisate, asteptand sa treaca problema de la sine. Nu e o banala raceala. Tot mai multe persoane amana nejustificat luarea unei decii care ar putea salva afaceri, locuri de munca, traind cu speranta falsa ca, peste doua-trei luni, situatia va fi alta. Da, situatia va fi alta, dar nu neaparat mai buna. Regandirea afacerii si adaptarea la noile conditii de piata ar trebui sa fie prioritatea numarul unu. In realitate, auzi tot mai des fraza “sa vedem ce va fi, sa mai asteptam o vreme”.

In al treilea rand, dezbinarea arhi-cunoscuta a societatii romanesti pare sa fie o frana in plus in calea efortului de a combate efectele crizei tot mai accentuate. “Capra vecinului” e deja in moarte clinica si abia mai zvacneste. Doar ca, degeaba ne frecam palmele de satisfactie, bogatii nu vor deveni niciodata saraci. Vor deveni “mai saraci” dar nu saraci lipiti-pamantului. Nu vor vinde Bentley-ul ca sa se plimbe cu Dacia 1310. Nu vor vinde vila ca sa se mute, cu chirie, la garsoniera. Asa ca, in loc sa asteptam sa-i cantam prohodul caprei din vecini, mai bine ne-am ocupa de a noastra, caci nici aceasta nu pare sa se simta prea bine.

Va doresc o vara minunata, cu idei inovatoare, cu solutii salvatoare si cu afaceri pe masura.