DRAGOSTE IN VREMEA FACEBOOK-ULUI


S-au cunoscut, cum altfel, pe Facebook. El tocmai se pregatea pentru prima sesiune de iarna din viata lui de student iar ea era eleva la un liceu cu nume semi-obscur de avocat/scriitor/poet din Oradea. Am putea spune ca a fost “mana sortii”; in definitiv era vorba doar de o chestiune de timp, caci aveau déjà 14 prieteni comuni. El i-a dat friend request si apoi like la cateva poze. Nu la toate, sa nu creada ea ca e disperat. Apoi si-a pus un status interpretabil, cu un citat din Coelho si ea a raspuns corespunzator, tot cu un like. Dar pentru el a fost acel like care a deschis drumul catre fericire, catre inima ei. L-a contemplat indelung si i-a dat si refresh de cateva ori ca sa se convinga ca este aievea.

Dupa o lunga perioada, aproape o saptamana intreaga, timp in care au mai schimbat amabilitati si like-uri, el si-a luat inima in dinti si i-a propus o intalnire. Au vorbit prin mesaje pe Facebook pentru ca ea inca nu avea incredere in el cat sa-I dea numarul de mobil. Din acelasi motiv nu a vrut nici sa se intalneasca in oras cu el ci in McDonald’s-ul din capat de la Nufarul. Apropierea de casa o linistea oarecum si ii oferea o oarecare siguranta ca doar acolo, in cartier, o cunosteau toti, acolo copilarise. Ii placea baiatul dar nu uita nici sfaturile mamei, cea mai buna prietena a ei, cea careia ii spunea totul, inca de cand colegul de banca incercase sa o sarute in pauza, in clasa a 5-a.

El a venit mai repede, parfumat din cap pana in picioare, ras proaspat la ora 21.00, duminica seara. Isi mintise prietenii ca nu poate merge cu ei pe Alecsandri ca e racit. A verificat din ochi tot spatiul si a ales cel mai bun loc, langa bradul artificial impodobit, imediat langa macheta de carton in marime naturala a lui Ronald McDonald. S-a asezat la masuta minuscula de doua persoane si a inceput sa frunzareasca nelinistit un Zile si Nopti. Ea a aparut zece minute mai tarziu cand el se gandea déjà sa iasa afara, la o tigara. S-au recunoscut un pic mai greu si ezitarea era normala ca doar pe Facebook isi pusesera cele mai reusite poze care nu prea semanau cu realitatea. Au inceput sa vorbeasca si, usor, usor, nervozitatea a inceput sa dispara. El chiar s-a relaxat suficient cat sa-i ofere un Tic Tac si cat sa se scarpine dezinvolt la piciorul drept in timp ce ii zambea seducator. Ea parea sincer interesata si il sorbea din priviri, mirata de temerile pe care le putuse avea in legatura cu el. Abia astepta sa ii spuna mamei. Discutia a decurs normal si, la un moment dat, au hotarat sa plece la Lotus sa dea o raita prin magazine, ca tot auzise ea ca s-a deschis H&M. Cine stie, ar putea iesi ceva frumos de aici.

Bine, de fapt, povestea de mai sus nu exista: mi-am inchipuit-o eu asta seara in timp ce infulecam un cheeseburger si o portie de cartofi prajiti ca la saormerie a fost inchis. Dar ar putea fi adevarata povestea pentru ca, langa mine, erau doua personaje care pareau la o prima intalnire. Da, la McDonalds…ce naiba sunteti rautaciosi, e decembrie, dragostea te poate lovi oricand. Si, mai ales, oriunde!

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

6 comentarii

  • Bianca
    17 mai 2012 at 11:51 PM

    tare povestea…
    ar fi grozav sa o continui…poate devine roman…:))

  • Care este
    5 decembrie 2011 at 8:37 AM

    Eu m-am intilnit „live” cu o „Ea” de pe Facebook, dar doar pentru a ne cunoaste si dincolo de LCD si timeline… Am purces de dis-di-morning (proaspat ras, nu decuseara orele 21.00 :D) catre capitala; la orele prinzului debarcam din „Liniile Terestre RATB” in fata unui Mall si ochii mi-au fugit catre o feminina „All Red”, mai ceva ca Scufita rosie, dar, nu, nu era Dinsa, domnisoara era in planul secund, intr-o alta culoare (dar tot unicolor….) la o terasa (nu, nu era Mac – urasc Mac-) si-si aprindea o tigara in timp ce facea pariu cu mine la telefon ca o sa ma indrept spre Scufita… O sa va dezamagesc, n-a fost „coup-de-foudre”, doar o perioada de 3-4 ore care efectiv au zburat; am plecat cu sentimentul ca am (mai) dobindit un prieten. As mai repeta experienta, uite, as vrea s-ajung in Temesvar, dar vai, e way too far… dar „never say never”.
    Voi cum / cu cine ?

  • Zmole Mihai
    4 decembrie 2011 at 10:45 PM

    ar fi frumos sa scriem cateva povestiri din acestea si sa vedem cati dintre cititori se regasesc.

    • admin
      5 decembrie 2011 at 12:21 AM

      in general, povestile nu au un inceput frumos. asta e fictiune :))

      • cristina
        5 decembrie 2011 at 10:06 PM

        si eu votez pentru continuare……stim noi ca se poate, doar putina imaginatie. Curand s-ar putea si certa hi hi hi :-))))

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

PPx