EXERCITIU DE SINCERITATE
Plus/minus cateva luni, implinesc un deceniu de viata petrecuta prin media si comunicare: radio, televiziune, revista, prezentator, MC, announcer, voce de reclame, blog, etc, am cam facut de toate. Nu e nici locul nici momentul sa le insir pe toate si, probabil, nici nu le mai tin minte pe toate. In principiu, unde a fost un microfon si nevoie de cineva sa spuna ceva, eu am raspuns prezent. De voie si de nevoie, de meserie si de placere. Asa ca ma consider indreptatit sa spun ca, in general, am “vorbele la mine”, asta insemnand ca ma poti trezi din pat la ora patru dimineata si voi avea ce spune in fata unui microfon.
Putine lucruri ma lasa fara voce si fara vorbe. Printre acele lucruri se numara si durerea. Nu cea fizica, durerea celor cunoscuti sau necunoscuti. N-am stiut niciodata sa fac fata acestui sentiment. Ma transform brusc in retard, nu mai stiu sensul cuvintelor, ma balbai in propozitii simple, tac sau, dimpotriva, spun prostii pentru care imi dau palme imaginare si pentru care as merita palme reale. In general, nu stiu ce sa spun, mi se pare ca orice as spune, suna fals si nepotrivit, ca un urlet in biserica. Ideile si cuvintele potrivite se ingramadesc si isi cer dreptul la viata prea tarziu, atunci cand nu mai e nimic de facut.
Astazi m-am intalnit cu un om care trece printr-o drama. Si nu ma refer la faptul ca l-a parasit iubita sau ca a ramas somer (desi nici astea nu sunt incercari usoare). Nu pot sa zic ca imi este nici prieten in adevaratul sens al cuvantului, mai mult amic si fost coleg. Si iarasi am amutit, nu am stiut ce sa spun, m-am balansat stangaci de pe un picior pe altul, mi-a venit sa il iau in brate, sa fac ceva sa ii fie mai bine si mi-a fost ciuda pe mine pentru ca nu am reusit sa ii spun nimic altceva decat “imi pare rau”. Eu am ramas iar fara cuvinte…nu stiu daca le-am pierdut, undeva pe “drum” sau nu le-am avut niciodata..
Facem un exercitiu de sinceritate? Ca nu costa nimic!
Cat de simplu iti este sa spui: te iubesc, te urasc, iarta-ma, imi pare rau?
Multi ne confruntam cu problema asta………eu cel putin m-am regasit in ceea ce spuneai despre impresia ca totul suna fals si gol in momentele in care doresti sa sustii pe cineva, dar stiu ca nu e asa……
Oricum…..e bine ca reusesti sa vorbesti despre asta….clar ai si vorbele si sentimentele la tine.
Eh,vorbim si noi borbe,ce sa facem… 😉
1. ai spus ceea ce a trebuit sa spui; ai spus ca „nici nu stiu ce sa spun sau ce ar fi potrivit in situatii dintr-astea”;
2. daca simti si esti sincer cu tine insuti prima data, e usor sa spui toate cele 4 „formule”; uneori e mai simplu sa nu porti masca
p.s. esti primul caruia ii ‘comentez’ pe blog
sper ca nu dau in strachini 🙂