Horecarii

O serie de povestiri fantastice cu aventurile unor tineri ambitiosi in lumea celor care nu (prea) cuvanta

Cu aproape o saptamana inainte ca ABA Crisuri sa aprobe cererea Aido Grup Invest (de a cesiona o parte din contractul lor de inchiriere in favoarea initiatorului proiectului „plaja urbana” din Oradea), proiectul era deja anuntat public pe Facebook (coming soon), cu o identitate grafica definita, cu bannere printate si, probabil, cu toate amanuntele deja bine puse la punct. Mai mult, firme prestatoare de servicii din Oradea recrutau deja personal pe perioada determinata pentru acest proiect, ceea ce dovedeste ca cel putin o parte din aspectele logistice importante erau definitivate si fusesera deja rezolvate (curatenie, paza, alimentare cu apa, energie electrica, evacuare ape uzate, etc). Toate acestea inainte ca cererea pentru locul de desfasurare sa fie aprobata, inainte ca oradenii (si aparent si Primaria Oradea) sa primeasca un comunicat de presa din care sa afle ce se construieste de fapt pe malul Crisului Repede. 

Nu iti trebuie altceva decat o doza decenta de „common sense” ca sa intelegi ca toata aceasta organizare a unui eveniment – mai ales daca evenimentul are loc in alt oras decat cel cunoscut – nu se face de pe-o zi pe alta. Cu-atat mai mult cu cat niciun antreprenor nu si-ar risca banii in „orb”, nu ar incheia contracte si nu s-ar apuca de montat logistica aferenta evenimentului daca nu ar avea deja „locatia” asigurata.

De unde, totusi, aceasta siguranta?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa cunoastem oamenii din spatele proiectului. Intr-un articol anterior v-am aratat aspectele legale si birocratice ale afacerii „Plaja urbana” din Oradea. Astazi vorbim despre oamenii care „fac lucrurile sa se intample”.

Initiatorul proiectului se numeste Constantin Covaliu. Lush – pentru prieteni – este un cunoscut al actualului city manager din Oradea, Mihai Jurca, cel putin din 2016, perioada din care dateaza colaborarea celor doi pentru Street Food Festival Oradea. Un concept care, incet dar sigur, a canibalizat brand-ul evenimentului fanion al municipalitatii – Toamna Oradeana – pana la disparitia acestuia definitiva (denumirea fiind schimbata in Oradea Festifall).

Constantin Covaliu este din Botosani, locuieste in Cluj si are bifate in activitatea profesionala de pana acum brand-uri cunoscute din industria de evenimente din Romania: Untold, Neversea, TIFF etc. Deci in niciun caz nu este un antreprenor amator care nu stie cu ce se “mananca” aceasta activitate.

Constantin Covaliu, „omul din spatele legendei” si, totodata, initiatorul proiectului controversat de plaja urbana in Oradea, are si un prieten in Cluj, tot din Botosani, tot cu acelasi nume dar si pentru care a lucrat in trecut. As spune ca e un membru al familiei dar nu am aceasta informatie confirmata. 

Bogdan Covaliu este fost secretar general al organizatiei de tineret a PNL Cluj, actual consilier local PNL in echipa lui Emil Boc. Bogdan Covaliu pare bine pozitionat in structura de partid, in relatii mai mult decat cordiale cu nume sonore din PNL la nivel national. Cum ar fi, de exemplu, fostul ministru PNL al mediului, Costel Alexe, cercetat acum de DNA pentru instigare la delapidare si primire de mita constand intr-un TIR incarcat cu tabla.

Cei doi Covaliu au lucrat recent, la Cluj, si la alt proiect impreuna cu city managerul de Oradea, Mihai Jurca: cel al importului de materiale sanitare Covid din China, in primavara anului 2020. „Bunele practici” de la Oradea, exportate la Cluj.

Revenind la intrebarea initiala, de unde toata aceasta siguranta?

Raspuns: pentru ca #Romania, pentru ca #oameni, pentru ca #politica . Ceea ce s-a desfasurat zilele acestea in Oradea (cereri, aprobari, „hartii”, declaratii, sondaje, etc) au fost doar jocuri de fum si oglinzi pentru a stavili reactia publica negativa si pentru a se crea impresia ca totul este in ordine si ca acesta, vezi Doamne, e un eveniment de promovare al orasului, care va face un bine nemaipomenit turismului si oradenilor (#progres, #dezvoltare, #altetruisme). In loc de ceea ce este in realitate: pur si simplu un demers economic. 

Cine sunt oamenii? Un initiator de proiect cu stranse legaturi politice la nivel regional, national dar si local, in Oradea. Un city manager si chiar un primar care face lobby activ pentru legitimarea demersului unui antreprenor privat de a introduce o activitate economica cu efect potential daunator intr-o zona naturala. O firma apropiata de autoritatile locale prin intermediul careia se deruleaza procedurile birocratice. Un sef desemnat politic care aproba cererea pentru locul de desfasurare dar si alti sefi de companii si structuri municipale (de asemenea controlati politic) care asigura (sau vor asigura) logistica necesara desfasurarii evenimentului. Uniti voi aceste puncte vopsite in galben si albastru.

PNL Bihor – Aripa Horeca

Nu am de ce sa acuz vreo ilegalitate in acest caz. Dar pun in discutie legitimitatea (sau moralitatea, daca vreti) acestui demers (contestabila prin legaturile evidente intre cei implicati si de felul cum s-a desfasurat proiectul pana acum) si mai ales oportunitatea acestuia (deficitara prin prisma raportului cost – beneficiu relevant pentru interesul public al cetateanului oradean). 

Interesul public al oradeanului este (sau ar trebui sa fie) ca aceasta zona sa ramana cat mai aproape de starea ei naturala, ca zona verde imperativ necesara pentru mentinerea unei stari bune de sanatate a populatiei.

Interesul celor aflati in pozitie de decizie locala pare sa rezoneze mai degraba cu interesele punctuale si personale ale unor antreprenori din cercul apropiat: imobiliare si economice.

Cele doua tipuri de interese se infrunta de ani de zile pe diferite domenii iar una dintre batalii s-a acutizat fix pe aceasta ultima zona verde, naturala, din centrul orasului. La cum arata situatia, lupta e aproape gata iar oradenii si interesul lor public nu par a fi favoritii sortii. An dupa an, malurile Crisului au fost defrisate sistematic si imbracate cu beton, piatra, mobilier din fier negru sudat si…restaurante. Majoritatea detinute sau aflate in sfera de influenta a unor persoane conectate politic – un fel de “PNL Bihor – aripa Horeca” din care mai fac parte si alti proprietari de restaurante, hoteluri, terase, cafenele, servicii de caterig, etc. Unele dintre firmele care detin aceste facilitati sunt fosti si actuali membri APTOR, un ONG infiintat de Primaria Oradea, condus de city managerul Mihai Jurca si care cheltuieste, an de an, milioane de euro in scopul “promovarii turistice” dar care nu publica niciodata vreo lista de cheltuieli. Iar altele detin in chirie – in scop de agrement – aproape 3 hectare din luciul de apa si din malurile Crisului Repede, suprafata cuprinsa intre podurile Decebal si Dacia.

Haideti sa nu mai fim naivi. Acesta nu e un proiect imperios necesar, este un proiect bun dar nu este deloc potrivit in acest loc, nu creste calitatea vietii oradenilor si nu ofera plus valoare decat initiatorilor sai care vor deschide un punct de comercializare (mancare, bautura, etc) intr-un loc in care n-ar avea ce sa caute in mod normal si in care nimeni altcineva nu are acces: in „buricul targului”. Este, pana la urma, doar o sotie a “horecarilor” (tinerii „ciresari” din aripa Horeca a partidului).

La una dintre postarile despre acest proiect – referindu-se la efectul acestuia asupra mediului – cineva a facut un comentariu: “se invarte Ana Marossy in mormant”. La acest comentariu, managerul firmei Why Not Us (angajatul celui care ne organizeaza plaja urbana) a raspuns macabru: “nu se mai invarte”. 

Vorba aceea “mortii cu mortii, viii cu viii”. Mortii, intr-adevar, nu se mai invart. Sunt doar cadavre. Pe cand cei vii…ei sunt cu “invartelile”.

Cred ca si noi ar trebui sa ne decidem: ce suntem, vii sau morti?