LA SALA


“Io”, cand ajung la sala (la aia de sport, nu la aia de mese) pasesc sfios si smerit ca o fecioara venita la slujba dupa ce a fost surprinsa de taica popa pupandu-se cu colegul de banca. Ca n-am cum altfel din moment ce mi-e proaspata in amintire imaginea suculenta a cate unei fripturi dolofana si rumenita. Si amintirile ma chinuieeeeesc…!

In fine, la sala eu sunt genul care merge singur si nu prea socializeaza, mai ales cu necunoscuti. Eu sunt ala care nu “isi transpira” la sala tricourile “alea bune” si am mereu castile in urechi pentru ca altfel ma pufneste rasul cand aud pe cate unul cum icneste si se opinteste cu vreo haltera. Ma, eu nu stiu cu ce le gresesc aparatele alea unora dar sunt situatii in care se rasteste cate unul la o greutate de zici ca biata de ea ii datoreaza bani. Apai si unii musai nu se lasa si parca nu le mai ajung greutatile de pe aparat si atunci isi roaga cate un coleg sa se cocoteze si el deasupra. Si n-am cum sa nu rad si tare ma tem ca vreodata poate ma pufneste vreunul si pe mine.

Mai copii, eu nu pot sa fac din astea! Imi lipseste determinarea de a aborda fiecare zi sub amenintarea herniei. Am incercat si, a doua zi, ma dureau muschi de prin zone in care as fi putut sa jur ca nu am asa ceva. Si sunt de apreciat baietii astia, seriozitatea cu care abordeaza fiecare repetare si serie. Eu ascult muzica si observ. Ce am observat eu:

Cum ne imbracam? La sala se vine la camasa si jeans (baietii), fetele machiate, rujate, aranjate. Obligatoriu pantofi si litri de parfum (pentru toata lumea). Apoi, lumea se schimba in ceva sport. Obligatoriu ceva de firma, neaparat asortata toata costumatia. Fetele in culori urlatoare, baietii obligatoriu ceva mulat. Se recomanda un tatuaj, ceva simbolic, un fluture, o tarantula, bratara cu spini, ceva caractere asiatice. La baieti biceps (like duhh), la fete laba (piciorului), omoplat drept sau zona lombara cu sageata.

Ce discutam? Obligatoriu avem langa noi “smartfonul” prin care anuntam cel putin 2 interlocutori ca “ne omoram” la sala si ne vedem “dupa” (de aici si necesitatea de a veni bine imbracati si preparati). La sala vorbim despre despre fete (baietii) si despre alte fete (fetele) Baietii mai vorbesc si despre muschi. Ai lor sau ai altora care, din motive obiective, lipsesc in ziua aceea. Ocazional, masculii isi masoara si isi compara…muschii…in fata oglinzii. Se practica si incordarea si pipairea lor. Fetele fac asta mental (cu muschii barbatilor). Ele nu isi compara muschii ci kilogramele. La fetele care “o ard pe banda” nu se uita nimeni. La fetele care fac pilates se uita toata lumea.

Ce consumam? Apa plata sau alte substante care (teoretic) topesc grasimea. Sala este unul dintre putinele locuri (in afara de biserica) unde baietii nu beau bere. Pentru ca nu este. Multi consuma de la barul din incinta chestii ciudate (lichide sau solide) despre care nu stiu mare lucru ca mi-e lene sa le google. Dar cica toate lipsesc din organismul nostru si ar fi bine sa le consumam. Nu-s ieftine.

Cu cine discutam? Practic cu toata lumea. Baiatul abordeaza fata si nu invers. Altfel ea va fi sigur catalogata drept “sitting duck” de catre masculul transpirat care o va chema la suc imediat dupa sala (uneori sucul e cafea). Conversatia poate incepe cu o glumita despre, ati ghicit, sala si se desfasoara mai bine la inceputul exercitiilor. Fetele care ies de la spinning, tae bo, aerobic, kangoo etc nu sunt bune de nimic, isi scuipa plamanii, curge apa (sper ca e apa) pe ele si, din cauze necunoscute, sunt irascibile si nu au chef de vorba. Baietii care ies de la aerobic in aceeasi conditie…pe cine intereseaza? Cu antrenorii din sala nu se discuta pentru ca ei sunt ocupati sa ajute fete sa faca biceps si triceps cu gantera (in timp ce le sustin, delicat, from behind, membrele superioare extrem de delicate) si apoi, daca nu stii sa faci macar o fandare cu gantera, ce naiba cauti tu la sala?

Ma rog, mai am si alte observatii dar trebuie sa dorm asa ca o lasam pe alta data. Sper ca v-ati prins ca asta e o gluma si, nu uitati, asa cum zicea Ion Creanga: “nu exagerati cu carbohidratii”. Hai pa!

Etichete: , , ,
Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

5 comentarii

  • Larisa
    17 februarie 2011 at 12:23 AM

    Haha, m-am amuzat rau la articolul tau. Chiar am scris si un pasaj din el pe FB, precizand sursa 😛 Numa ca intre mine si fetele descrise de tine exista o mare diferenta: trancanesc cu prietenele mele chiar si la iesire din sala de aerobic. Antrenamentele sunt obositoare dar placute 🙂

    • Flavius Bunoiu
      17 februarie 2011 at 12:36 AM

      Saru”mana!nu stiu prea bine despre ce vorbesc fetele…nu socializam 😉

  • blabla19
    10 februarie 2011 at 10:48 AM

    Mda…si mie imi place mult la sala…..dar cu observatu mai greu…ca nu ma pot concentra….Da nu te incarci…asaaa…cu prea multa informatie observand? glumesc evident….dar ti-a iesit bine …chiar ai descris o realitate.

  • blabla19
    10 februarie 2011 at 9:25 AM

    Foarte bun, foarte bun…………..bun spirit de observaşie mai ai tu….In loc sa iti muncesti muschii..ca doar de aia te-ai dus la sala…..iti obosesti creierul si ochii cu …cefosi narcisisti si fete vesele…care-si misca…fe…sele. Sa stii ca sunt si exceptii…..evident nu sunt demne de remarcat…ca deh…nu poarta haine mulate ci un banal trening cu care si intra si fac sport…si merg si consuma apa de la propriile case fara sa faca ,, paguba ,, la sala(schimba doar pantoful…normal). Eu sunt unul din asta …….asa ca nu ma simt, dar tu..prietene esti OBSERVATOR…..bun si asa…asta daca nu te doare capul de la atata prostie cata vezi……si auzi.

    • Flavius Bunoiu
      10 februarie 2011 at 9:50 AM

      Nu,nu ma doare capul,ma dor muschii! E distractiv la sala.iar eu sunt un observator in orice domeniu! ;))

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

3 octombrie 2013

AVEREA MEA CUI RAMANE?

19 iunie 2012

NICOLAE BOLCAS

15 martie 2017

PPx