MARLANI IN LIFT

Ca suntem, de la o zi la alta, tot mai rai…e clar, nu?
Ca, desi avem la dispozitie tot felul de mijloace moderne de socializare, petrecem din ce in ce mai putin timp impreuna, la fel, e clar.
Dar la fel de clar este si faptul ca devenim, pe zi ce trece, tot mai nesimtiti si marlani. Ma rog, unii dintre noi, evident ca nu noi, astia care citim chestii asa “destepte” de pe blogul meu.

Dupa 30 de ani (nu ca eu as avea atat) incepi sa te schimbi, in sensul ca nu te mai bati cu “morile de vant” cu aceeasi pasiune. Mai “lasi sa treaca de la tine”, esti mai predispus la compromis, te mai mangai cu ideea ca nu vei schimba lumea asa ca…ce sa te mai chinui, nu? Si uite asa, devii mai posac, mai imun la ceea ce te inconjoara, nu mai reactionezi cu acelasi marait feroce cu care reactionai la 18 ani, atunci cand cineva iti facea orgoliul harcea parcea. Intri si tu, molcom, in rutina vietii cotidiene. Nu-i nicio problema, eu pot trai cu chestiunile astea: le pot intelege, ba chiar le si pot combate. Dar ce nu inteleg eu este grosolania, marlania, nesimtirea. Nu pot si gata, mi se ridica tensiunea, ma trec transpiratiile, am palpitatii, exact ca la scoala cand incercam sa copiez la vreo lucrare.
Si acum o sa radeti (sau macar o sa zambiti) daca va spun ca Mecca grosolaniei este liftul blocului. Deci, muncitorii si “castigatorii intrecerilor socialiste”, “mamele eroine” si “fruntasii pe ramura” nu au invatat, nici acum si, probabil, niciodata, sa co-existe si sa functioneze normal in acest mic si intim spatiu de locomotie si ascensiune modern.

Pai de ce zici tu, ma baiatule, chestiunea asta? Ar putea intreba un astfel de nene, cu palarie de fetru pe cap si cu o plasa plina ochi de ceapa verde din piata.
Pai uite de ce, nene:

-pentru ca mi se pare o marlanie sa ma vezi ca intru in scara blocului, care e la nici 2 metri de lift, si sa-mi inchizi usa in nas, ca sa mai astept eu pana coboara liftul de la etajul 10.

-pentru ca mi se pare o marlanie sa iesi din lift ca vita si sa nu verifici daca ai inchis usa, astfel incat te doare la bashcetzi de cei care nu ar vrea sa isi care cumparaturile in brate cateva etaje.

-pentru ca mi se pare o marlanie sa iti tin usa deschisa cand tu te invarti jumatate de ceas ca sa cobori din lift cu televizorul, cu sacul de paie, cu roaba de iarba sau ce naiba mai ai tu prin casa si tu…nici macar sa nu zici multumesc.

-pentru ca mi se pare o marlanie sa te astept sa ajungi la lift, sa iti tin usa deschisa ca sa intri si tu sa te repezi ca mireasa la fotograf si sa apesi butonul etajului unde vrei sa ajungi, fara sa te intereseze si fara sa intrebi la ce etaj vreau eu sa merg.

-pentru ca mi se pare o marlanie sa nu saluti la urcare/coborare din lift. Suntem 2-3 oameni in 50 de cm patrati…nu ne vezi???

-pentru ca mi se pare o marlanie ca nu il inveti pe “fi-tu” sau pe “fie-ta” sa nu isi mai scrie numele pe lift si sa nu mai lipeasca guma pe usa sau pe butoane astfel incat sa fiu nevoit sa comand liftul cu piciorul, de scarba.

-pentru ca mi se pare o marlanie sa nu te speli si sa ma fortezi sa merg cu nasul in putoarea emanata de un om certat cu igiena, intr-un spatiu de 50 de cm patrati. Orice ai zice, nu ai nicio scuza sa nu te speli, lasa-neeeeee!

Si as mai putea zice de cainele care ne “baleste” pe pantofi sau pantaloni, de babele care clevetesc in usa liftului in timp ce fraierii asteapta, de caratul sacilor de moloz cu liftul, de caratul mobile si alte cateva.

Dar cred ca ati prins ideea, nu? Ideea ca liftul e un spatiu atat de mic in care, pentru cateva zeci de secunde, pentru cateva etaje, suntem nevoiti sa co-existam. Si nu poti convietui cu un marlan, fara sa te enervezi. Sau poti?