MEDIA ORADEANA IN CRIZA

La capitolul presa, Oradea statea candva destul de bine: doua televiziuni locale, alte doua cu insert-uri locale, alte doua-trei cu corespondenti locali, doua-trei site-uri relevante, trei-patru ziare (cotidiene sau saptamanale), doua-trei ziare de anunturi, cateva radiouri locale si cateva nationale, alte cateva reviste cu distributie gratuita. Se poate spune ca era aglomeratie pe aceasta piata, nu? Se mai poate spune ca presa avea o oarecare putere. Toate acestea se petreceau inainte de anul 2010. Cum arata acest sector acum, dupa numai un an de criza? Destul de dramatic: unele ziare sau site-uri au fost inchise, unele radiouri si-au redus programul local la cateva insert-uri ici si colo sau au fost inglobate de retele nationale, televiziunile si-au redus grilele de programe. Si acesta este doar inceputul. Puterea presei devine din ce in ce mai mica si pot sa pun pariu ca anii 2010 si 2011 se vor dovedi greu de parcurs pentru alte cateva entitati media.

Patronii priceputi din domeniul acesta au iesit din afacere la momentul oportun si vor reintra in batalie in momentul in care vor cumpara pe bani putini afaceri cu mult potential. Trebuie sa ii admiri pentru faptul ca stiu sa vanda atunci cand afacerea incepe sa scada si stiu sa cumpere atunci cand incepe sa creasca.

Patronii nepriceputi iau masuri ezitante si, de cele mai multe ori, gresite. Iata si reteta dezastrului: intai concediaza personalul, se incepe cu cei cu salariile cele mai mari (implicit si cei mai buni oameni), apoi limiteaza convorbirile telefonice, deplasarile cu masina, se elimina investitiile in aparatura si tehnica, se limiteaza spatiul de emisie sau tirajul, scade calitatea produsului final, scad tarifele de publicitate.

Cu ce raman: cu angajati slab pregatiti si slab motivati care asteapta, la birou, sa “le intre pe mail” un comunicat pe care sa il transcrie copy/paste in ziarul/emisiunea de maine. Cu tehnologie veche, uzata si depasita moral care “te lasa cand ti-e lumea sau emisiunea mai draga”, cu un produs care arata din ce in ce mai rau si nu se mai vinde. Acum e momentul sa intre in scena panica si efectul ei imediat: “datul cu periuta pe umarul plin de scame al celor cu bani”. Sau metoda inversa, “intaratatul cainilor prin gard” ca doar se sesizeaza respectivul si “sare la cap” cu ceva ca sa se domoleasca “jurnalistul”. Oricare ar fi metoda, efectul este unul singur: mijloace media lipsite de orice credibilitate, implicit produse media care nu se vor mai vinde. Iar aceasta lipsa de credibilitate, in timp, se va intoarce exact impotriva televiziunii/radioului/ziarului etc precum un bumerang. Cate articole/emisiuni gen “cantarea Romaniei” credeti ca poate citi/urmari publicul? Cate osanale inchinate unui afacerist sau unui politician pot fi servite, la cafeaua matinala, fara ingretosare? Este adevarat, multi citesc, putini inteleg dar sper ca asta nu a devenit un nou motto al media, in perioada de criza.

A fi “om de media” presupune timp indelungat de munca, o instruire destul de complicata si sa beneficiezi de un cumul de talente (native si cultivate) destul de rare. Nu este suficient sa stai pe bancile unei facultati de jurnalistica timp de trei ani de zile si gata, ai devenit om de media, fie ca asta inseamna jurnalism sau divertisment.
In aceste conditii, spre marele meu regret, nu pot sa nu observ ca, in ultima vreme, tot mai multi oameni valorosi de media aleg sau sunt nevoiti sa paraseasca acest domeniu de activitate.
In aceste conditii, spre marele meu regret, nu pot sa nu observ ca, in ultima vreme, imi cumpar ziare doar pentru cartile atasate si sunt interesat putin spre deloc de articolele din ziare, de emisiunile tv sau radio. Sa nu ne imbatam cu apa rece, media este independenta si obiectiva doar in masura in care cel care semneaza salariile si plateste cheltuielile are interesul si posibilitatea sa fie astfel. In perioada de criza insa, putini sunt cei care vor face fata fara compromisuri provocarilor unei perioade extreme de dificile.