METEAHNA BUCURESTEANULUI


Ma plimb, de cateva zile, prin frumoasa noastra capitala: Bucuresti. Orasul care se deosebeste complet de mandrele noastre orasele de provincie, oricare ar fi ele. De altfel, majoritatea bucurestenilor iti vor spune (cu superioritate sau cu usoara jena, dupa caz) ca esti „provincial” si se vor amuza de faptul ca privesti cu interes „obectivele” turistice din zona in care te afli. Ca aici nu se uita nimeni in sus pentru a admira cladirile vechi si pline de farmec ci poate doar ca sa se asigure ca nu e lovit in cap de vreo bucata de tencuiala desprinsa din vreo cornisa satula de galagia de la parter.

Bucurestiul e un oras frumos (pe alocuri) dar care nu s-a dezvoltat in ritmul accelerat al cetatenilor sai si, mai ales, al orgoliilor acestora. Vezi asta in numarul imens de masini care se inghesuie pe niste stradute care au pastrat largimea desenata de …carutasii altor vremuri. Vezi asta in multimea adunata in intersectii, in inghesuiala din mijloacele de transport in comun si in claxoanele demente din trafic. Bucurestiul pare un domn rotofei si agitat care poarta hainele prea mici si prea stramte ale fratelui sau si care transpira, gafaie, naduseste si da semne de sufocare la fiecare miscare.

Cu alte ocazii am mai ras de capitala si am scos in evidenta apucaturile si deprinderile locuitorilor sai. Acum, parca sunt dispus sa ii dau o sansa, nu de alta dar a crescut si numarul prietenilor mei de aici si parca il privesc cu un ochi mai putin dezaprobator. Nici nu as fi scris nimic daca nu auzeam o discutie intre doi domni apasati rau de ceea ce eu consider a fi „meteahna bucuresteanului”: si anume „impartirea natiei umane in smecheri si fraieri”; caci am impresia ca asta e sursa tuturor relelor din capitala: impartirea pe aceste doua categorii si spaima generala de a nu face parte din categoria „pierzatorilor”.

„Bai, asculta la mine: numai un fraier poate incerca sa pacaleasca un smecher. Ca smecherul are respect pentru smecher, sa moara mama! Numa’ fraierul, in naivitatea lui, crede ca poate pacali un smecher!”

Restul discutiei si argumentele in cauza s-au pierdut in zgomotul unui tramvai care isi taraia cochilia catre zecile de bucuresteni care il asteptau nerabdatori in statie. Dar simt ca nu am pierdut ceva valoros si relevant, am retinut „miezul” filozofiei.

Probabil ca viata in fuga si banii au darul de a-i face pe unii sa imparta lumea asta in smecheri si fraieri. Si de a fugi ca necuratul de tamaie de ultima categorie. Oriunde in tara asta. Dar problema pare mai accentuata aici si, comparativ cu Bucurestiul, o zi la Oradea pare o dupa-amiaza linistita la SPA.

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

7 comentarii

  • alina
    13 mai 2012 at 11:59 PM

    ai surprins excelent „meteahna bucuresteanului”, si doar „provincialii” pot (putem) confirma asta, evident. 😉
    am cunoscut mai multe familii de bucuresteni. au confirmat ideea ta. ;))
    si da, comparatia cu SPAul e geniala. dadada.

  • Flavius Bunoiu
    9 mai 2012 at 3:26 PM

    :)) bine, hora! o sa incerc sa cunosc si o familie de bucuresteni!

  • Laura
    9 mai 2012 at 1:16 AM

    Iar le vezi tu in alb si negru… sau pleci urechea la cine nu trebuie 🙂
    Sa stii ca in Bucuresti sunt mai multe categorii, nu doar smecheri si fraieri.
    Iar daca ai cunoaste o familie de bucuresteni autentici, cu radacini serioase aici (asa cum am cunoscut eu), oameni realmente frumosi, ti-ai spune ca adoptatii au stricat lucrurile :-)…
    Si ca sa inchei, dumneata din ce categorie faci parte, de nu dai un semn ca esti in Bucuresti?

  • Flavius Bunoiu
    8 mai 2012 at 11:04 PM

    eu zic sa pleci cu un rucsac mai mare :))

  • adizzy
    8 mai 2012 at 4:09 PM

    eu nu am fost inca in capitala, planuiesc sa merg la inceputul lui iunie (ok, planuiesc e defapt rezervarea e facuta) si tare sunt curioasa cum e – am un rucsac plin de prejudecati adunate de-a lungul timpului, sunt curioasa cate se adeveresc si daca o sa fiu placut surprinsa 🙂

  • augustin radu
    7 mai 2012 at 10:46 PM

    sa nu iti musti limba ca mori otravit:))))))))))))))))

    • Flavius Bunoiu
      7 mai 2012 at 10:51 PM

      hahaha! hai ca am fost dragut, atat cat pot eu!
      wengeeeee, augustine! in loc de amin! 🙂

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

DOCUMENTARE PE CORSO 2013

22 august 2013

Nu e despre Dragnea

18 octombrie 2018

PPx