Nu e despre Dragnea

N-am dormit bine si nici suficient azi-noapte. A fost destul sa mi se infiga in minte un gand pe care nu l-am putut alunga si de la asta au venit altele si altele si tot asa. Sunt convins ca stiti cum iti poate zbura somnul cand ai ceva pe cap. Si nu pot sa nu ma gandesc cat timp si cata energie irosim fiind preocupati de rezolvarea unor probleme care par sa nu aiba rezolvare. Si incercam din nou, intorcand problema pe toate partile, ca pe un cub Rubik, pana ne enervam si ne vine sa ne dam cu capul de pereti, exasperati de lipsa solutiei.

Cam asa e si cu Dragnea, acest flacau din Teleorman care, de-o buna bucata de vreme, pare sa tina ocupata o buna parte din aceasta tara. Cati nervi, cata munca, cata energie, cat scandal si cata enervare pentru debarcarea unui singur individ. Zeci de mii de oameni intorc problema pe toate partile de aproape doi ani iar solutia nici macar nu se intrezareste. Pentru ca, de fapt, nu este vorba despre el. Nici despre Iliescu, nici despre Nastase, nici despre Crin Antonescu, Blaga, Klaus, Ponta, Ciorbea sau atatia altii cu care ne-am preocupat de-a lungul timpului. In realitate e vorba despre noi si despre o intreaga societate care functioneaza cu sughituri. Noi privim problema gresit si de asta nu suntem in stare sa gasim solutia salvatoare: toate problemele acestea au legatura cu noi, cu cei de langa noi si cu felul in care noi functionam impreuna, zi de zi.

Incerc sa va ofer o imagine grafica, poate ma fac mai usor inteles. Imaginati-va o piramida. Un astfel de individ e varful unei piramide. Sub el, nivelul imediat urmator, sunt oamenii din partid din structurile centrale legislative, executive si de decizie: senatori, deputati, ministri, secretari de stat, etc. Sub acestia, un alt nivel, puzderie de functionari si angajati ai celor de mai sus. Sub acestia, si mai numerosi, reprezentantii locali ai partidului, oficiantii locali ai puterii: primari, secretari, sefii de institutii, etc. Sub acestia, si mai multi angajati, apartinatori si depinzatori de cei de sus. Sub acestia, restul cetatenilor, masa. Si am putea continua asa, sa segmentam si sa rafinam impartirea pe niveluri pana ne-am plictisi dar cred ca v-ati facut deja o idee. Noi, toti, fara exceptie, suntem cuprinsi, undeva, in aceasta piramida. Toti suntem interconectati si, cumva, alcatuim o structura, intreaga societate, pe umerii careia, la un moment dat, se va cocota cineva nepotrivit.

La fel ca la orice constructie, daca piramida nu este afectata structural, varful va sta acolo mult si bine. Se cutremura piramida, cade varful. E atat de simplu. Noi gandim gresit si trebuie sa schimbam paradigma. Degeaba ne chinuim sa facem varful sa cada. In realitate, trebuie sa ne ocupam de intreaga piramida: sa nu mai stam prostiti locului si sa acceptam ca persoane nepotrivite sa ne calce in picioare si sa se urce pe umerii nostri pentru a trece la nivelul superior, croindu-si drum catre varf. Daca mult mai multi dintre noi ar face asta, fiecare la nivelul lui, imaginati-va cum ar tremura mereu toata aceasta constructie, cum ar cerne sita si cat de greu ar fi pentru un “alpinist” lipsit de calitati sa ne calce pe toti pe cap si sa ajunga in varf!

E un cliseu sa spunem ca “avem liderii pe care ii meritam” dar nu ai cum sa contrazici aceasta realitate. Niciun atac asupra valorilor, drepturilor si liberatilor pe care le pretuim nu poate avea loc fara acceptarea, tacita sau expresa, a fiecaruia dintre noi. Pare utopic, da, dar putem face eforturi sustinute ca sa ajungem la acest obiectiv. A reusit cineva pana acum? Nu, dar altii sunt mult in fata noastra la acest capitol si le este mult mai bine decat ne este noua. O dovedesc milioanele de romani plecati sa-si ocupe un loc in alte piramide, satui pana in gat de a noastra. S-au dus sa traiasca in alte tari in care inacceptabilul nu este privit si acceptat ca normalitate asa cum este cazul, din pacate, la noi.

Avem nevoie de educatie si de implicare pentru cat mai multi dintre cetateni. Avem nevoie disperata sa marim numarul celor care cunosc, se informeaza, se implica, participa in orice fel la bunul mers al lucrurilor. Nu putem si nici nu trebuie sa iesim toti in strada ori de cate ori suntem abuzati si liderii nostri “o iau pe ulei”. Dar putem si trebuie sa ne educam in asa fel incat fiecare din noi, la nivelul lui, in patratica lui, sa vegheze la respectarea drepturilor, valorilor si libertatilor pe care ni le dorim. Sa ne schimbam pe noi si pe cei din jurul nostru. Sa nu mai fim victime, abuzati, resemnati, neimplicati. Sa invatam sa spunem “nu” atunci cand e cazul, sa ne opunem, sa vociferam, sa pretindem, sa nu mai toleram, sa oferim, sa ne asumam. Sa ne gandim si la binele celorlalti, nu doar la cel personal. Sa nu mai stam cu capul plecat, oferind celor interesati si lipsiti de scrupule un grumaz pe care sa calce si sa se sprijine pentru a urca mai sus.  

Nu e despre Dragnea, nu e despre PSD. Nu e despre PNL, UDMR, USR. Nu e despre nume sau despre cineva anume. E despre valori si educatie. Despre cum “eu” nu poate exista fara “noi”.