OMAGIU

„Astazi ne aducem prinosul de recunostinta si inchinam acest omagiu unui OM, inainte de toate: tovarasul Vulcu Daniel, pe care vi l-am prezentat si cu alte ocazii: printre altele, revolutionar, actor, regizor, manager la Teatrul Regina Maria, consilier local la Primaria Oradea, antreprenor si presedinte al comisiei responsabile de evenimentele culturale ale municipalitatii, in cadrul Directiei de Monitorizare Cheltuieli de Functionare si Organizare Evenimente, membru in biroul permanent judetean si in cel municipal al PNL Oradea, presedinte de fundatie culturala, administrator de societate comerciala, etc.

Nu e de mirare, tovarasi, ca partidul nostru se mandreste cu astfel de oameni. Iar viitorul cultural al muncipiului nostru este pe maini bune. Iar rezultatul, tovarasi, incepe sa se vada, nimeni nu poate tagadui aceasta. In cincinalul care a trecut, Oradea a cunoscut o maxima inflorire si a devenit fruntasa pe ramura in intrecerea culturala. Iata cum marele arhitect al zamislirii si propasirii artistice din urbea noastra ne conduce glorios catre un viitor de aur: numarul teatrelor din raionul nostru s-a dublat, din unicul si anostul Teatru de Stat s-au facut doua din care unul, sub atenta conducere si obladuire a maestrului Vulcu, a urcat pana…in mansarda. Vazand aceasta, talentatii nostri pastratori ai traditiilor populare, membrii brigazii artistice reuniti sub numele de Ansamblul Crisana au facut front comun si au implorat sa fie luati si ei sub aripa protectoare a teatrului condus de tovarasul Vulcu. La fel au facut si papusarii de la teatrul de copii care au cerut, vehement si repetat, nici mai mult, nici mai putin decat desfiintarea Teatrului Arcadia si alipirea lor in acelasi colhoz cultural municipal. In acest fel, Teatrul incepe sa devina, cu adevarat, un lacas sfant al cunoasterii si al harniciei si al dragostei de patrie. La aceasta contribuie si alipirea Cinematografului Transilvania dar si a Casei de Cultura a Municipiului Oradea, intoarsa asadar la adevarata sa menire, aceea de loc sacru de intalnire si strangere a legaturilor cu poporul rus, frate si pretin.”

Am incercat, in textul de mai sus, care este un pamflet, desigur, sa imi inchipui cum ar fi aratat un articol de ziar in 2013 daca nu ar fi existat anul 1989. Nu cred ca am reusit sa imit foarte bine limbajul personajelor din acea epoca, deh, eram prea mic in anul in care dictatorul a fugit cu elicopterul. Dar, daca ar fi sa iau niste lectii in domeniu, sunt sigur ca domnul Vulcu Daniel ar putea fi cel de la care as invata cel mai mult, dat fiind talentul sau regizoral si actoricesc. Azi am citit un advertorial interviu cu el in oficiosul partidului. Pe langa mult bla-bla, iar face unele declaratii carora ma vad nevoit sa le dau o replica. Iata cum raspunde el la “mingea ridicata la fileu” de cronicar:

“ În calitate de consilier local aţi pledat ca o comisie alcătuită din şefii instituţiilor de cultură locale să preia organizarea spectacolelor de la Casa de Cultură a Municipiului. Aţi şi fost contestat din acest motiv. Ce aţi urmărit?

– Nu am vrut desfiinţarea CCM, ci armonizarea programelor, pentru ca fiecare să facă ce ştie şi ce trebuie să facă. Acolo banii erau cheltuiţi aiurea, pentru a aduce spectacole, dar nu avea sens şi făcea concurenţă neloială. Nici de actuala formulă nu sunt mulţumit, lucrurile funcţionează greoi, căci de multe ori hotărârea de azi nu mai e valabilă mâine.

– Aţi fost acuzat că urmăriţi monopolul organizării de evenimente mai ales pentru Toamna Orădeană, pentru a obţine, printr-o fundaţie a dvs. sau a prietenilor, fondurile rămase disponibile la Primărie prin desfiinţarea CCM. Puteţi garanta că nu e aşa?

 – Absolut. N-am avut această intenţie, chiar dacă am fost de patru ori director al Toamnei Orădene.”

Am de facut urmatoarele observatii:

1. Stimabilul domn pare lovit de aceeasi maladie ciudata si contagioasa care i-a lovit si pe colegii sai mai ilustri de Uniune (Social Liberala). Cei care prezinta aceasta afectiune voteaza “pentru” dar se declara “impotriva” (sau invers, dupa caz). Pai, stimabile, nu dumneata, cu ambele manute, ai votat “pentru” desfiintarea Casei de Cultura?

2. Stimabilul domn considera ca se “cheltuiau bani aiurea pentru a se aduce spectacole”. Miile de spectatori care au cumparat bilete la spectacolele alea, aduse cu bani cheltuiti aiurea, nu s-au plans niciodata. Numai dansul s-a plans de asta dar era greu sa il auzim taman din biroul primarului. Banuiesc ca nu s-a plans si de sutele de milioane de lei vechi care s-au scurs din Casa de Cultura pentru finantarea Festivalului de Teatru.

3. Stimabilul domn se simtea amenintat, biata Casa de Cultura ii facea concurenta in mediul cultural, cu cele doua spectacole de teatru aduse intr-un an, in festivalul Toamna Oradeana. Eu tot astept ca sefii stimabilului sa se sesizeze in legatura cu aberatiile pe care acesta le debiteaza ori de cate ori deschide gura in public, fara text invatat, si sa ii mai dea sa lectureze o brosura cu principiile si valorile liberalismului: sa te declari liberal si sa te plangi de libera initiativa, de concurenta…e ridicol!

4. Stimabilul domn e nemultumit si de activitatea comisiei pe care el insusi o conduce (lol), pusa in locul CCO. Deh, astia-s multi, din care unul e chiar viceprimar, s-ar putea ca lupta sa fie mai grea decat a fost cu mine, singur. Dar nu imposibila deci, perseverenta!

5. Daca stimabilul domn garanteaza ca “asa e” si a scris si la “foae”, apai “asa e”. Ca o fo’ si de patru ori director, noah! Cat despre Toamna Oradeana…nici nu ma mai obosesc, cred ca e clar pentru toata lumea ca s-a ales praful de un efort de patru ani pentru a crea un adevarat festival cultural. Ne intoarcem la formula de “zilele…comunei x”. Anul trecut aveam program la 1 iulie si o identitate vizuala de invidiat. Anul acesta avem asta.

P.S. Apropo de “managementul de succes” de la teatru: oare cum apare in contabilitate, acum, scena aia mobila, de “fro” 3 miliarde de lei vechi, furata anul trecut? Apai nici Curtea de Conturi nu a zis nimic… nici ziarele…OH, WAIT!