POFTITI!

Eu cred cu tarie ca am identificat cea mai grea meserie din lume: aceea de vanzatoare in asa-zis mall sau centru comercial. Din moment ce vanzatoarele se schimba de la o pereche de blugi la alta (bine, e adevarat ca nu imi cumpar asa de des but still…) trag concluzia ca asta e o meserie cu puternic consum nervos si doar cele mai puternice rezista. Cred ca stresul e demential, ceva pe langa care meseria de controlor de trafic aerian pare un masaj la un picior de lemn. Iata ce imi da de banuit ca e asa cum zic eu (urmeaza enumerare cu liniute):

-fetele se ridica mereu cu greata de pe scaun, ceva in genul lui Plesu daca l-ai pune sa iti demonstreze cum se taie lemne cu macaroana. In acest proces de “elevare” de pe scaunul care le erodeaza, incet dar sigur, se aude si un oftat (asemanator cu al batranilor care se apleaca sa isi lege sireturile). Adica, “life sucks, iar trebuie sa ma ridic si pentru asta, sa ii arat niste jeansi pe care oricum nu ii va cumpara).

-dupa ce, cu chiu cu vai, s-au ridicat (sunt unele care nici nu se mai obosesc, probabil alea in prag de pensionare sau colaps nervos) urmeaza procesul de “eyeballing” daca sunteti familiari cu asa ceva. Adica fata face tot posibilul sa iti arate ca nu esti binevenit in magazin. Ce naiba, ii intrerupi rebusul, sudoku, retusatul unghiilor sau privitul degetelor de la picioare?? Ce inima poti sa ai in “pept” ca sa o distragi de la asa o cauza importanta??? Claro, suntem niste nesimtitori, mai ales noi, barbatii.

-daca ridicatul cu oftat si eyeballing-ul nu te-au pus inca pe fuga, vine “la piece de resistance”: cel mai retard si mai neproductiv cuvant spus vreodata in magazine, uber-folositul indemn…“poftiti”! Studii aprofundate facute de cercetatorii de la celebra universitate %$$# au demonstrat ca, la auzul acestui indemn, 80 % dintre clienti intra-adevar poftesc…afara din magazin!

-mai exista si clienti care nu pricep aluziile astea fine (sau nu le pasa) si continua sa se uite la produse. Vanzatoarea trece automat in “stalker mode”. Deci se va plimba dupa tine prin magazin analizand atent, cu ochi de guardian, fiecare miscare a ta: pe ce pui mana, de ce, cum pui mana. Ocazional va aranja hainele inapoi pe raft cu o lentoare specifica reptilelor cu sange rece. Si facand asta, iti va arunca si o privire rece, de repros, ca unui barbat care a aparut fara flori in seara aniversarii casatoriei. In general, ti se va crea sentimentul ca deranjezi si ca mai bine te-ai abtine sa mai pui mana pe ceva.

-finalul apoteotic tine de dialog: daca da sfantul sa intrebi ceva (in genul “pe roz nu aveti”?), se va rasuci pe un picior si o sa va spuna ca se duce sa vada in depozit. O sa bea o gura din ceasca de cafea facuta cu sase ore in urma si, evident, cand se va intoarce…nu o sa aiba.

Evident, mai si exagerez, dar nu prea mult. Evident exista si vanzatoare (sau vanzatori) foarte ok. Numai ca astia nu rezista mult, probabil se apuca de alta “cariera”. Dar sunt convins ca ati intalnit si voi tipul asta de vanzatoare. Am dreptate?