RASPUNDEM CITITORILOR

In parcul din fata blocului, sub fereastra mea, un el o curteaza pe o ea, acompaniat fiind de Guta care le canta suav, in varianta mp3 din telefon. Ah, dulcea nebunie a puberatatii! Deci, dat fiind faptul ca oferta de petrecre a timpului liber din seara asta este destul de limitata, am zis sa imi fac vreme sa “raspund cititorilor”. Cititori care, dupa post-ul de ieri, ma suna sa ma intrebe cine este artistul, daca voi incheia contract cu el samd. Ca urmare, ma vad nevoit sa precizez:
-nu, nu este vorba despre Mihai Traistariu.
-nu, nu este vorba despre un interpret de folclor.
-nu, nu este Elena Carstea.
-da, voi incheia un contract ferm, cu urmatoarele notari:
-ii dam banii in avans si un bonus daca ajunge la scena treaz.Inca un bonus de performanta daca isi aduce aminte cine e si ce trebuie sa faca el acolo.
-am demarat déjà lucrarile pentru a construi, in timp record, un hotel de 5 stele, in conditiile precizate de artist. Ca masura de siguranta, muncitorii se vor abtine de la a fuma pe santier pentru ca betonul sa nu retina nici macar o particula de fum in compozitia sa.
-cu avionul avem probleme, nu incape pe stradutele stramte din centru. Vom lua masuri si, la nevoie, vom largi centrul istoric al orasului.
-vom furniza din timp si masina de lux cu sofer. Bun a fi un pacatos de Rolls Royce?
-Cel mai greu ne este sa furnizam whiskey de 12 ani, la scena. Domnu’, la noi se bea palinca buna de pruna sau de gutui, galbina si care face margele daca o agiti. Numa’ aci sa ne intalegeti, va rugam, sa facem o exceptie ca noi tare musai ne-a fi sa va ascultam show-ul cela magnific de 30 de minute. Please, mister!

In alta ordine de idei, azi am vrut sa numar claxoanele si injuraturile din intersectie, cat am asteptat transportul, dar am constatat ca nu pot numara asa de repede. Tot azi am facut blatul prin capitala, pe autobuz pentru ca ploua cu galeata, nu stiam unde sunt, bilete n-am gasit si taxi ciuciu. Ghid prin oras mi-a fost un spalator de parbrize in intersectie care a fost nevoit, din motive de ploaie torentiala, sa se retraga temporar din activitate. Am mers impreuna pe Dorobanti, el carand o galeata cu bidoane si perii de parbriz. Epic. A vrut chiar sa ma gratuleze cu un bilet de autobuz dar nu a gasit niciunul prin buzunare. Ne-am despartit, fara lacrimi, la “hauard gionson”.

Si cum la tv nu ma pot uita ca am mai vazut filmul asta cu Steven Seagal de vreoo cateva ori, mai bine ma duc sa il vad pe Brenciu la Tribute. Paaaa!