Right to repair

Traim intr-o lume marcata de consumerism (acesta fiind, deja, un truism) in care ni se pare ca avem totul dar, in realitate, nu avem mai nimic. Nici macar proprietatea lucrurilor pe care le-am cumparat, pe care le folosim, si asupra carora avem senzatia ca detinem toate drepturile. Si, ca sa va convingeti de asta, e suficient sa va ganditi la situatia dreptului de proprietate garantat si ocrotit de Constitutie, actul fundamental al oricarui stat modern, o lege care, de exemplu, in Romania poate fi “amendata” de orice hotarare de Consiliu Local care decide ca te poate scoate oricand in strada pentru o cauza de “regenerare urbana”.

Intr-o asfel de situatie, prin comparatie, alte drepturi par niste simple glume. Cum ar fi, de exemplu, dreptul de a-ti repara obiectele pe care le-ai cumparat si, in consecinta, le detii si crezi ca le poti folosi asa cum doresti. “Right to repair” este o miscare inceputa de fermierii americani din cate imi dau seama, exasperati de faptul ca isi cumparau utilaje agricole extrem de scumpe dar pe care nu le puteau repara decat in reprezentante oficiale ale producatorului, la preturi exorbitante si aflate de obicei la distante considerabile. Ca orice utilaje moderne, acestea sunt dotate cu computere de bord care nu pot fi accesate pentru diagnoza si reparatii decat cu programe software de la producator si, in plus, sunt construite in asa fel incat agricultorii se vad nevoiti sa cumpere ansambluri intregi, in mod inutil si costisitor, in loc sa poata rezolva problema simplu si ieftin, inlocuind doar piesa defecta. Un exemplu: in loc sa poti cumpara si schimba un simplu bec, ieftin si rapid, esti nevoit sa treci prin diagnoza producatorului si apoi esti determinat sa cumperi un intreg bloc optic pentru remedierea defectiunii. Ceea ce, pentru producator, este minunat iar pentru agricultor este pagubos, ineficient si scump. “Right to repair” este o miscare care a ajuns si in Australia si, evident, si in Europa si exista nenumarate discutii acum pe tema drepturilor de care beneficiaza, in realitate, clientii si de intinderea acestora. La sfarsitul anului trecut, Parlamentul European a dat deja un semnal ca se indreapta catre un set de regulamente privind aceste drepturi in speranta cresterii longevitatii produselor electronice si a reducerii risipei. 

Ca o chestiune amuzanta, in USA fermierii au decis deja sa riposteze si evita sa mai cumpere utilajele scumpe dotate cu “ultimul racnet” de computer si tehnica aferenta. In schimb, cumpara la licitatii tractoare vechi John Deere care nu sunt controlate de computere si pe care le pot repara singuri intr-un sopron atunci cand e nevoie.

Ceea ce imi aduce aminte ca am un laptop care a incetinit progresiv ca viteza la fiecare actualizare de soft si pe care, in curand, va trebui sa-l arunc pentru ca nu-i mai pot face niciun update. Mai am o masina de spalat rufe careia a trebuit sa-i cumpar un ditamai ansamblu de piese pentru ca era uzata o simpla bucsa si tocmai ce am fost anuntat ca urmeaza si masina de spalat vase care afiseaza o eroare pe placa de baza ceea ce se poate dovedi (ca si la cea anterioara) o reparatie scumpa, echivalenta cu cumpararea unei masini noi. 

Si-atunci are sens sa ma intreb: ce-am cumparat si ce posed de fapt? Am deplina proprietate si libertatea de a ma bucura si de a folosi bunul meu? Sau doar dreptul de a folosi un bun pentru o anumita durata de timp dupa care trebuie sa bag mana in buzunar din nou daca vreau sa ma mai bucur de el, o durata stabilita de vanzator prin diferite mecanisme (financiare, tehnice, de marketing, etc).