SA NU POFTESTI LA AFUMATURA!

De cand cu criza asta care nu se mai termina si mai ca nu a bagat-o in groapa pe tanti Erji, vecina mea, eu am incetat sa mai gatesc ca, deh, acuma gasesti peste tot oferta cu “meniu” intre 8 si maxim 20 de lei. Poate si faptul ca nu am un aragaz sa fie de vina ca nu fac de mancare acasa dar, in principiu, eu zic ca e criza de vina. Asa, deci dupa cum ziceam, sunt expert in meniurile la prêt de criza si cam stiu déjà ce, cum si unde e bun de papa. Ba chiar ghicesc si meniul ca m-a invatat nevoia. Ca sa ne lamurim, eu nu sunt mancacios dar sunt curios de gusturi si pofticios ca o gravida cu gemeni, lucru pe care il pot confirma si comesenii mei carora le mai fur uneori  cate o bucatica din merinde ca sa ma dumiresc mai bine despre oferta locantei. Deci, acestea fiind zise, azi m-am indreptat catre locul unde aproximam eu ca s-ar putea gati o delicioasa ciorba de fasole cu afumatura, moartea arterelor. Si…bingo, meniul 3 continea dorita ciorba, plus o delicioasa frigaruie la gratar. Nu stiu cum sunteti voi dar, cand ma ia pofta, nu mai poti discuta cu mine, sunt ca un bursuc ursuz abonat la almanahul Anticipatia. Poate ne lamureste amicul Hadean cum e cu anticipatia asta a gustului familiar care iti deschide papilele gustative si le pregateste pentru deliciul la care pofteai. Eu nu stiu sa explic asa bine ca aia de pe Discovery dar cred ca e ceva legat de anumite parti ale creierului care tanjesc dupa un gust anume iar prognozata lui aparitie declanseaza tot felul de mecanisme complicate ca sa il intampine cum se cuvine. Na, eu vreau sa va zic ca mi-am bulversat astazi mecanismul asta de inalta finete si cred ca l-am dat oleaca peste cap deoarece socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si ceva nu a mers bine.

Vine chelnerita la masa: Buna, zic eu, as dori meniul 3, cel cu ciorba de fasole cu afumatura si frigaruie asortata. Pleaca la bucatarie iar eu déjà savuram, in mintea mea, primele linguri de ciorbita. Parca vedeam aievea boabele de fasole facand inot sincron alaturi de sunculita afumata, intr-o perfecta simbioza, painicile proaspete aplaudand frenetic figurile de stil ale lingurii, ce sa va mai zic, o nebunie. Déjà imi consultam agenda sa vad daca pot arunca, la deruta, si o jumatate de ceapa rosie in delirul culinar comandat.

-Ne scuzati, nu mai avem!

&*^)&)^&@# ,am zis eu in mintea mea, in limbaj acum indescifrabil.

-Pai, paaaai…zic eu dezamagit si balbait, atunci sa fie meniul 1, ala cu supa de pui si chiftele cu cartofi piure. Eram déjà panicat, incercam sa restartez si sa trec  sistemul de pofta si papilele gustative pe modul supica si chiftele. Greu, frate, greu. Nu am reusit sa fac asta in timp util astfel incat supa de pui déjà sosise la masa. Jur ca am mancat cu galci, privind cu dusmanie fiecare taietel si reprosandu-i ca nu este o boaba dolofana de fasole. In fine, pana la finalul supicii, déjà ma obisnuisem cu ideea ca va trebui sa atac chiftelutele de la “felul 2”, meniul 1.

Vine iarasi chelnerita: La meniul  1, felul 2, nu mai avem decat o chiftea si pe aia nu vi-o putem da. Va aduc felul 2 de la meniul 2? E vita cu sos de legume, zise ea cu tonul unui agent de vanzari care incearca sa te convinga ca Skoda e tot Audi. Va dati seama ca trecusem, in 15 minute, prin 3 meniuri, 6 feluri, 3-ul lipsea cu ambele feluri, meniul 1 era incomplet ca ii lipsea o chiftea iar meniul 2 mai avea doar felul 2.

Deja nu mai conta ce voi manca si am depus armele: surprinde-ma, i-am zis, ca si cand nu eram intr-un local cu meniu la 10 lei ci intr-un asezamant culinar cu stele Michelin. Iar ea, dragele mele domnite si domnisoare, m-a surprins…intr-un mod in care numai femeile stiu sa surprinda un barbat: in loc de frigaruia asortata pe care mi-o dorisem, in locul chiftelelor cu care inlocuise frigaruia, in locul vitei cu care inlocuise chiftelele care se evaporasera si ele…mi-a adus un piept de pui! Pe care l-am molfait cu gandul la acest post de noapte buna si de pofta buna!