TTV, NATIONAL FM SI FAVORIT FM ORADEA


Da, mi-am dat demisia! De la National Fm (faceam emisiunea Oradea in direct), de la Favorit Fm (prezentam stiri), de la Televiziunea Transilvania (prezentam emisiunea Cota de piata). De fapt, mi-am dat demisia de la SC Clas Media SRL, firma la care am fost angajat. Cum s-a ajuns aici?

In ianuarie, imediat dupa concediu, am fost chemat sa semnez ca sunt de acord sa mi se reduca salariul cu 800 de lei. Motivul: nu mai faceam emisiunea Cota de piata de la tv. Normal ca nu am semnat asa ceva. Precizez ca emisiunea a fost scoasa din grila la cererea directorului Florin Tofan deoarece “nu se vindea”. Nu spun ca era buna sau proasta, spun doar ca nu s-a interesat nimeni sa o vanda. A avut sponsori care s-au retras deoarece s-au saturat sa plateasca reluari cauzate de probleme interne ale televiziunii (lipsa de cameramani, defectiuni tehnice, casete defecte, etc). Deci, am ramas cu jumatate de salariu, acelasi salariu pe care il aveam in 2004. Am zis ok, vin la radio pentru banii astia. La radio insa, cam greu sa lucrezi in perioada asta. Centrala de incalzire a sucombat inainte de sarbatori astfel incat, in toata televiziunea si in tot radioul era un frig de iti inghetau vorbele in gura. Apa la toaleta nu aveam astfel incat mergeam in barurile din apropiere. Internetul nu a fost platit din septembrie si a fost taiat. O cazional, de la caloriferele bagate in priza, sareau sigurantele si mureau toate calculatoarele. Mentionez ca problema incalzirii era una cunoscuta. Iarna aceasta nu stiu daca am avut, in total, 2 saptamani caldura. Dovada stau concediile medicale ale multor colegi. Motivele: diverse. Nu s-a semnat referatul pentru motorina, s-a stricat nu stiu ce conducta, etc. Important este ca nu aveam incalzire. In aceste conditii, luni ne-am imbracat gros si ne-am pus la microfoane, sa facem emisiune (eu si cu colegul Mihai Dacin). Asta pentru ca ne pastea o amenda de la CNA pentru lipsa programului local. Normal, fiind baieti dezghetati (chiar daca stateam in frig), am facut glume pe seama “caldurii sufletesti” ce ne anima. Plec la cafea. Ma suna colegul Dan Mascas sa imi spuna ca a fost sunat de Sorin Pele (administrator la Somanag, firma care ne platea o parte din salariu, aia pe care mi-o taiasera) cu indicatia de a mi se da penalizari pentru ce am spus la radio si cu obligatia mea de a da nota explicativa in care sa promit ca nu voi mai zice niciodata ca este frig in studio. Zic, ok, maine dau nota explicativa. Peste 10 minute ma suna din nou colegul Dan Mascas sa imi spuna ca a fost sunat de acelasi Sorin Pele care l-a informat ca s-a razgandit si ca o sa ma concedieze. Sorin Pele, Ioana Aron si Mihai Mos au vorbit la telefon si s-au pus de acord sa fiu concediat pentru ca “sabotez firma din interior” si “EI s-au saturat sa imi bat joc DE EI”. Precizez ca pe mine nu m-a sunat nimeni intre timp iar telefonul meu de serviciu a fost blocat intre cele 2 convorbiri, in 10 minute. De altfel, nu m-a sunat nimeni din firma in aceste zile. Oricum, am hotarat sa imi depun demisia la zi ca sa nu aiba aceste personaje satisfactia ca m-au concediat.
Buuuuun. Asta, dragii mosului, a fost povestea demisiei. Pe scurt. Mentionez ca nu am nicio treaba cu fratii Micula. Nu am nicio treaba cu colegii din radiouri sau televiziune. Eu am “o treaba” cu acesti EI, aceste personaje profesioniste care vroiau sa ma concedieze pentru ca i-am deranjat cu comentariile mele ironice. Si pentru ca Mihai Dacin a fost sunat sa imi transmita ca voi fi actionat in judecata pentru ca am denigrat firma (observati ca, pe mine tot nu ma suna nimeni), am luat hotararea sa povestesc cat de competenti si profesionisti sunt acesti oameni care nu isi asuma niciodata greselile ci le pun in carca angajatilor cu scopul de a-si pastra fundurile lor penibile si ofticate in scaune comode. Cu alte cuvinte, sunt amenintat cu un proces pe care sincer, abia il astept.
Am venit in Oradea, la radio Sonvest, in noiembrie 2002, la rugamintea lui Mihai Mos.

Lucram in Timisoara, la radio Vest. Am gasit un radio de toata jena, cu casti lipite cu banda adeziva, cu casete audio, cu 2 computere functionale la care stateam cu randul, intr-o casa daramata. Studioul l-am mutat, din mansarda care ameninta sa se prabuseasca, la parter, in doua camarute insalubre, tot fara incalzire. Personal am vopsit usile si am batut pe pereti cofraje de oua pe care le-am acoperit cu saci ca sa izolam fonic studioul. Usa nu se inchidea asa ca iarna aveam zapada in studio. Caldura nu era asa ca stateam cu geaca si caciula la mixerul de emisie. Cand se incalzea cat de cat studioul, eram invadati de sobolani care defilau (ocazional mureau si se imputeau) pe sub panza de sac batuta pe pereti. Si ma trezeam in fiecare dimineata la ora 4.00 ca sa vin la radio si sa prezint matinalul.

De-a lungul a doi ani am facut nenumarate promotii, neplatite, am carat sucuri si bannere cu masinile personale (a mea si a lui Mihai Dacin) si tot cu ele ne-am carat prin tara, in delegatii, ca sa ajutam la pornirea statiilor din reteaua National Fm.
Eram pasionati si munceam oricat pentru ca stiam ca muncim pentru viitorul nostru. Stiam ca mergem la Bucuresti, la radio si la tv. Mie mi s-a promis un salariu care va fi dublat dupa 3 luni (mi s-a dublat dupa 2 ani), mi s-a promis cazare in cele 3 luni de inceput (m-au dat afara din hotel dupa una). Asa de bine am dus-o in acesti ani incat fumam tigari Kosuth (sau cum naiba se scrie) si mancam o singura data pe zi, la cantina Transilvania. In weekend aveam napolitane Naty si sucuri Frutti Fresh, de la radio.Ocazional, mai aveam cate un concurs de la Artima pe care il “smenuiam” ca sa ma duc sa imi iau parizer, deghizat ca sa nu ma recunoasca vanzatoarele. Ideea este ca, alaturi de ceilalti colegi, radioul acesta a devenit bun, era “pe plus” din punct de vedere financiar. Remarcabil, zic eu, avand in vedere conditiile in care lucram. Am refuzat atunci si oferta Radio Contact de a trece la ei. In acest timp, domnul director Mihai Mos juca Counter Strike in birou. Dupa care a plecat la Bucuresti si pe noi “ne-a uitat acasa”.
Ne-am mutat jos, pe Traian Mosoiu. Director : Monica Rusu, fosta secretara a radioului, a doua mama pentru noi, la vremea aceea. Iarasi am facut nenumarate chestii pentru televiziune si pentr radio, la fel, neplatite. Promotii, campanii de imagine, party, concerte, prezentari, stat in frig pe la Stana de Vale, nenumarate laringite, sinuzite, otite si alte boli specifice meseriei de vorbitor in microfon. Nu am avut weekend, munceam de dimineata pana seara. De la desenarea mobilierului pentru noul studio, pana la pornirea radioului Favorit Fm, pe toate le-am facut.

Si toate le-am facut fara sa fie de datoria noastra, fara sa fie in fisa postului, fara sa avem salarii enorme. Asta pana ne-am trezit la realitate si ne-am dat seama ca muncim degeaba, nimeni nu apreciaza eforturile iar buzunarul este tot gol. La un moment dat au venit si maririle de salariu, obtinute prin amenintari de demisie. Au fost marite salariile prin contracte de cesiune a drepturilor de autor. O modalitate legala de a da bani angajatilor fara a plati impozite, ca in cazul cartii de munca (doar 10 % prin retinere la sursa). Cu toate ca nu ne convenea modalitatea, am acceptat si asa. Cu toate acestea, doamna Monica Rusu a parasit corabia fiind prinsa cu fofarlica. Nu pot zice altceva pentru ca nu s-a dovedit ca ar fi facut bani pe seama trustului de presa. Nici nu s-a cercetat prea bine.
A venit alt director, mister Pojoni, bun ca profesionist, nu asa bun ca manager. A plecat si el. A venit ca director Florin Tofan, pana la momentul acela el fiind agent de vanzari in televiziune. Om de baza, de origine sanatoasa, din Ghighiseni. Intre timp, atat eu cat si colegul Mihai, am renuntat la munca bonus si faceam doar munca pentru care eram platiti. Oricum, nu mai erau bani pentru actiuni de marketing, promovare sau alte evenimente. Oricum, niciunul dintre acesti manageri nu aveau puterea sa mearga la Imparatie cum ziceam noi, pentru a cere vreun leu. Singura lor calitate e legata de promptitudinea cu care sareau in picioare atunci cand ii suna Viorel Micula. Genul de profesionisti care raportau mereu, ca pe vremea lui Ceausescu, ca au depasit planul cincinal. Denumirea moderna este « yes-man ». Yes-man-ul aproba intotdeauna seful, chiar si cand acesta greseste. Yes-man-ul ascunde problemele sub pres sau le pune in carca angajatului pe care il concediaza. Aceasta atitudine a dus la “succesul” fulminant al radiourilor si televiziunii din Oradea. Pe langa aceasta, au mai existat multe probleme: niste emisiuni de folclor facute de celebrul Radu Potoran (la care se zice ca artistii contribuiau serios), o politica de preturi pentru publicitate facuta pe spagi, lipsa de actiuni de promovare, plecarea oamenilor buni de media. Majoritatea au plecat din cauza felului in care erau tratati, nu din cauza salariilor care erau destul de bune.
Apropo de spagi, noi nu aveam voie, ca angajati, sa aducem contracte de publicitate. Dar se aduceau contracte prin firme intermediare. Dar nu puteau fi aduse oricum ci contra unei spagi mititele data directorului: 30 de euro pentru un contract la radio, 50 de euro pentru un contract la televiziune. Cand unele agentii de publicitate nu au mai vrut sa contribuie la bunastarea domnului Tofan, s-au trezit cu contractele reziliate. Unii au dat in judecata firma si au castigat. Altii s-au resemnat si au ales sa nu mai aduca niciun contract. Ba mai mult, faceam spoturi ca si cand ar fi fost obligatie de serviciu iar clientii erau mintiti ca banii merg la colegul Mihai Dacin. Mai nou, colegul Tofan semneaza contractele agentilor de vanzari cu numele lui, ca sa incaseze el comisionul (vezi cazul colegei Eva Valceanu cu contractul “cartier Luceafarul”). Si e si tare fortos, i-a spus altei colege ca “o lipeste de pereti” daca mai comenteaza mult. Unele chestiuni au fost spuse lui Sorin Pele si Ioanei Aron, ei au ascultat si au uitat. Ca doar nu era bine sa il deranjeze pe patron cu aceste chestiuni putin importante, nu ? Sau, Doamne fereste, ii punea pe ei sa rezolve problemele.
Of, multe s-au intamplat. Poate am mai uitat din ele, poate nu le-am spus pe toate. Ideea a fost ca nu diminuez meritele altor colegi, am vrut doar sa arat cate am facut fara sa fim platiti. Acum, vine un contabil din Stei sa imi explice mie ca am sabotat firma din interior? Acelasi contabil care, daca ii ceri un mouse pentru calculator, te pune sa aduci trei oferte de pret si sa faci un referat ca sa ti-l cumpere in doua luni? El imi da mie lectii de deontologie si profesionalism in materie de radio si tv? Cine altcineva? Ioana Aron pe care tremurau jambierele atunci cand a fost concediata Monica Rusu, de teama sa nu-i spunem lui Ioan Micula ca si ea mergea la coafor si la tratamente faciale impreuna cu demisa? Florin Tofan? Mihai Mos? Sa fim seriosi! Am vrut numai sa ofer o imagine de ansamblu asupra acestor lucruri. Eu nu pot fi elegant ca alti colegi care au ales sa taca. E problema lor. Cat despre adevarul celor scrise aici…le doresc tuturor atatea milioane de euro cate minciuni am spus. Dar am sentimentul ca tare saraci vor fi. Sunt deranjat de atitudinea acestor oameni care m-au considerat incomod si care imi ignora valoarea profesionala (oricata de mare sau de mica ar fi ea) si efortul depus in acesti ani. Pentru ca, pana la urma, asta era problema: eram incomod si “EI s-au saturat sa imi bat joc de EI” (citat din Sorin Pele). Recunosc ca am aceasta problema: am gura mare si nu pot sa tac. Nu pot sa tac atunci cand incompetenta unora ma afecteaza in mod direct. Le doresc “succesuri” nenumarate, pe toate planurile, tuturor.

P.S. Stiu ca nu am spus tot, am uitat unele lucruri, nu am explicat altele suficient de bine, nu am fost amuzant, etc. Am vrut doar sa scap cat mai repede de aceasta chestiune. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

24 de comentarii

  • B. Laura Catalina
    29 aprilie 2009 at 3:53 PM

    D-le draga,
    dupa ani de zile in care singurul lucru pe care mi l-am dorit era sa las deoparte oameni murdari cu miros innecacios, puturosi dealtminterea, am nefericitul ghinion de a-mi mai aparare iar fete hidoase ,unele din pacate chiar f.cunoscute ale trecutului
    … nu va cunosc, d-le draga, dar cunoscandu-i pe unii dintre cei mentionati, memoria mea se improspateaza si aceste cateva randuri sunt, nu ptr a face parti pri impotriva acestor „mascarici acizi” aparuti dupa ploi acide in tot felul de posturi de conducere, ci ptr a-va fi alaturi ca om care a trecut si el prin umilinta si meschinaria unor oameni semieducati, cu agresivitate latenta ce izbucneste in varii forme, si sub a caror “haina” pedanta si eleganta se ascunde mitocanie, perfidie, lacomie, fete schimonosite de rautate…
    Am coabitat ulterior multi ani cu oameni corecti, educati ,exemplari, iar toate aceste lucruri urate s-au sters ca prin minune. As dori sa spun ca in ciuda tuturor acestor agresiuni, omul frumos ramane mai departe frumos. Nu lasati oamenii urati sa va urateasca si pe d-voastra…
    Va respect, va stimez ptr.verticalitate , iar motto-ul meu este : BE YOURSELF !!!!!!

  • Perfecteffect
    22 aprilie 2009 at 2:23 PM

    Flavius,
    ultima oara cand ne-am intalnit parca spunea-i ceva de PR.
    Place noul tau stil de a promova imaginea.
    Se pare ca demisia ta era ti-a deschis noi opurtunitati de afacere. Mai ales campanii de imagine.
    Bravos

  • Winterdandelion
    22 aprilie 2009 at 1:41 PM

    Place… spala-i in continuare pe dinti.

  • ralucone
    1 aprilie 2009 at 7:21 PM

    monica prinsa cu fofarlica lol? si nu am prins stirea in direct? pfuai… vreau sa stiu totul pana la cel mai mic detaliu. multumesc flavius, mi-ai facut ziua (vorbesc prostiii, anul chiar) fecicit. nu a spus nimeni despre cum monica lua cu nevinovatie mici atentii de la anume personaje de la alte statii locale din provincie ? era singurul criteriu dupa care isi organiza lista de preferinte.
    astept detalii pe raluca_tx@yahoo.com.

  • Blondy
    9 februarie 2009 at 10:29 PM

    Asa e, bravo, ai pus punctul pe i.,multe radiouri din „provincie” isi bat joc de oamenii pe care ii au si ii tin pe salarii de 7 – 8 mil .. radiouri de top vezi Doamne ,bine cotate..si nu ma luati cu nu’ti convine pleaca , nu e asa .. unii suntem mai fraieri, iubim ceea ce facem si ne doare nedreptatea.

  • Dan
    5 februarie 2009 at 1:56 AM

    Flavius a ridicat problema radical.Nu este drama lui ci si drama omului de radio din provincie.
    Bravos olteanule! Te sustinem!

  • sorina
    25 ianuarie 2009 at 10:13 AM

    Indiferenta si promovarea oamenilor lingaii cuiva sunt peste tot in reteaua fratilor Micula .Nu stiu cat stiu ei despre ce se intampla dar daca nu stiu vina le apartine in exclusivitate .Probabil ca sufera de cultul personalitatii acesti doi frati Micula si atunci se inconjoara doar de lingai.Ceilalti fac munca…cat pot de bine …cat mai pot avand in vedere modul in care sunt tratati.Numai minciuni s-au spus in acest trust .Mi-e efectiv sila de ce se intampla pe tarlaua asta.Eu am incercat sa spun dar mi-au inchis repede repejor gura cu …asta e situatia …nu da bani imparatia si n-avem ce face.Gasiti-va si voi coloborari pe la altii ca asa se face in toata reteaua

  • fosti colegi
    25 ianuarie 2009 at 12:09 AM

    Adela mama, ce spui tu acolo?! E foarte clar ca nu stii despre ce vorbetsi si de aceea te iertam. Era si timpul ca cineva sa vorbeasca deschis si public asa cum am facut-o Flavius. Nu pot sa spun ca l-am cunoscut foarte bine, dar pot sa spun ca vorbeste in numele a muulti aici. A foarte multi. Oricare dintre noi, vechi si ramasi, din radio si tv Oradea, nu vede doar experienta lui flavius bunoiu in aceasta expunere, ci vede experienta lui proprie, experienta noastra a tuturor. Crede-ma. Despre Sorin Pelle, poate e un tata buna, si un vecin de treaba, dar tie nu ti-a platit el nici salarul, nici alte drepturi…fara sa ne rezumam la cele materiale. Si prin atituinea lui, a contribuit de-a lungul timpului la revolta noastra, pana acum doar interna, si acum in sfarsit si publica. La fel de mult ca intreaga adminsitratie a trustului. Sa le fie de bine oricum.

  • ella
    24 ianuarie 2009 at 9:33 PM

    Bravoo Flavius. In sfarsit ti-ai dat seama cine sunt „sefii”. Cate si mai cate stiu eu, cat te-au barfit….Dar daca vrei, te invit eu la o cafea si iti povestesc mai multe. Bafta: Dacin si Bunoiu – sunteti super profi!va pup

  • Adela
    24 ianuarie 2009 at 10:17 AM

    E vina ta. Problemele celorlalti nu sunt treaba ta. Daca te deranjeaza deontologia lor poti s-o ignori sau sa pleci. Daca locul de munca nu-ti ofera conditii corespunzatoare iar poti sa ignori sau sa pleci. Nu e nimeni in masura sa judece actiunile celorlalti. Exista o lege imuabila „dupa fapta si rasplata” care functioneaza pt orice om de pe planeta asta. Nu e nevoie de judecatori suplimentari. E clar ca nu se face ce-ai facut. Nu stiu de ce s-a luat o masura asa radicala impotriva greselii tale dar pot sa-ti spun ca l-am cunoscut odata pe Sorin Pelle de care ai scris mai sus si este un om deosebit. Integru si cu mult bun simt. Printre putinii de acest fel din trustul vostru media. Imi pare rau

  • amalia
    22 ianuarie 2009 at 9:37 PM

    dar unde este Mihai Dacin?Curios ca el, chiar nu apare cu nimic!Am vrut sa intru pe blogul lui si ‘nu-i!”What’s happend?

  • Lulu
    22 ianuarie 2009 at 4:27 PM

    Nu inteleg care e problema… Nu esti platit corespunzator pt ceea ce faci, ai plecat fara remuscari. NU ai sefi OK, tratezi direct cu conducerea si daca nu se intampla nimic ai plecat. asta e.

  • remus
    22 ianuarie 2009 at 3:41 AM

    am auzit si eu cate ceva in acele zile si mi s-a parut foarte aiurea ce se intampla
    din pacate adevarul doare
    iti tin pumnii, sper sa fie ok pe mai departe

  • Marius
    22 ianuarie 2009 at 1:17 AM

    Flavius bine ai facut ca ti-ai dat demisia…ce ma bucara cel mai mult din tot ce ai scris aici e ca AU PRINS-O PE MUMA PADURII CU FOFARLICA…ce bine ma simt;))si mie mi-a fost greu cand m-au dat afara din radio si mi-au pus in carca castile,berea si tichetele de taxi ca apoi in august 2004 sa-mi spuna un fost coleg ca de fapt castile s-au gasit si ca in locul meu trebuia sa intre altcineva da in fine…chiar daca m-ai enervat cu faianta eu tot te admir pt faptu ca intradevar esti un bun om de radio…asa ca no stress…intr-o saptamana maxim poti lucra la alt post de radio cum am facut si eu si pt asta ii multumesc lui Lucian Cremeneanu(dupa parerea mea cel mai bun om de radio din Oradea chiar daca ii beiusan).Sper sa ne mai intalnim poate ne facem timp de o cafea si mai povestim.

  • Dorin
    21 ianuarie 2009 at 11:30 PM

    Mi-a placut ce ai scris, chiar langa mine a fost Radio SonVEST sincer era mai fain atunci, incat acuma cu, criza asta nu stiu poate MICULA da Faliment total si el sta pe un varf de cutit.

  • Marian
    21 ianuarie 2009 at 11:00 PM

    …am citit cu atentie „drepturile”voastre …care din pacate nu sint recunoscute de nimeni in Romania…e plina de coruptie oameni inginfati si plini de ei ,care au plecat de la coada vacii , au functie! …Eu am ales alta strada pt ca daca la noi capacitatile noastre nu sint din pacate recunoscute,atunci nu trebuie decit sa incercam sa ne facem drum in alte parti singuri ,numai atunci se vede puterea si vointa noastra…

  • headana
    21 ianuarie 2009 at 8:55 PM

    nu pot sa spun decat ca ma doare sufletul pentru ceea ce se intampla. ma doare ca se renunta asa de usor la niste oameni de valoare, ma doare nesinceritatea unora si faptul ca nu recunosc in ruptul capului ca nu sunt in stare sa conduca o televiziune sau un radio(si asta pentru ca nu stiu ce inseamna o televiziune sau un radio).as fi vrut sa vina si EI sa stea o zi la serviciu cu noi sa vada cum merge treaba aici,as fi vrut….. dar din pacate,e mai usor sa te ascunzi in spatele unui birou comod(sau nu) si sa primesti ordine de SUS, pentru ca apoi sa le transmiti mai departe fara sa te gandesti oare e bine sau nu?ma doare pentru tot,pentru ca am invatat multe de la toti cei care au plecat….Si pentru asta nu pot decat sa le multumesc.

  • hadean
    21 ianuarie 2009 at 8:54 PM

    „Revin la Flavius Bunoiu. A plecat şi el din TTV. Cu ocazia asta şi-a aşternut ofurile pe blog. Vă invit să le citiţi. Ştiu, pentru voi nu contează dar pentru oamenii care au făcut parte din povestea asta şi au reuşit să o ducă în cârcă o seamă de ani, contează să se ştie că jucăria nu s-a stricat din vina lor.”

  • Cosmina
    21 ianuarie 2009 at 8:07 PM

    Stimate coleg ( fost de altfel), nu ma pot abtine sa nu spun si eu ceva. cel mult sa te sustin si sa afirm ca tot ceea ce ai scris e adevarat. nu din dorinta de a te pune intr-o lumina favorabila ( cei care te cunosc stiu ca ai coloana vertebrala si mult profesionalism), ci pentru ca ai tras cortina. bravo tie! pe lumea asta sunt oameni care stiu cand sa traga o linie si sa o ia de la capat cu demnitate.
    la fel ca tine, am ramas si eu, doar ca in plus sunt intretinator de familie. adica si-au permis sa ma trimita in somaj cand am 2 copiii de intretinut, fara sa citeasca macar legea in acest sens. cine sa se mai uite la dosarul angajatilor? am renuntat acum 4 ani la o titularizare in invatamant pentru a lucra in televiziune…toata lumea stie ce greu se obtine un post in invatamant, dar am mizat pe o singura carte. asa sunt eu. tot sau nimic. ca nu stiu sa incalec 2 cai sau 2 situatii. prefer randamentul in detrimentul superficialitatii profesionale. nu ma pot mandri ca am fost cel mai bun om din tv, dar am dat tot ce am putut. daca intelegi miezul televiziunii prinzi suflet si iti intra in sange. e foarte greu sa formezi oameni de tv, ca apoi sa le tai craca, nu e o meserie oarecare si nu o inveti ad-hoc. sunt zile si nopti de munca, de stres, de bucuria unei clipe reusite, de nevointa de a fi data viitoare mai bun.
    si inca ceva…am intalnit aici oameni care imi vor ramane pentru totdeauna in suflet si in constiinta.
    Flavius Bunoiu, oriunde ai fi, oriunde ai merge, am sa te gasesc dupa profesionalismul tau promt si dupa suflet. nu ai pierdut nimic. ai castigat tot!
    ( tu stii ca miseii nu au alta identitate decat cea a „pupatului in fund” pentru a exista)

  • kmistik
    21 ianuarie 2009 at 7:54 PM

    nasol rau:(
    multe locuri de munca sunt asa. si eu ma numar printre angajatii pagubasi, dar voi scapa tare curand.

  • Danone
    21 ianuarie 2009 at 7:35 PM

    Spune tot ca am impresia ca mai stii ceva si tii asa pentru tine sau mai bine zis pentru un moment anume

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

3 octombrie 2013

AVEREA MEA CUI RAMANE?

19 iunie 2012

NICOLAE BOLCAS

15 martie 2017

PPx