VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

Cand au venit ursitoarele la capataiul patutului meu, una dintre ele a dat cu degetul mic de scaun si s-a schimonosit vreo cinci minute din cauza durerii. Presupun ca de asta o fi zis “asta mic n-o sa aiba noroc la autostopisti”. Si n-am, s-a adeverit!

Adevarul e ca nici nu prea opresc sa iau oameni de pe marginea drumului. Ca e ca la birt: nu stii ce iei pana nu e prea tarziu. Cu o singura exceptie: am spaima asta de a adormi la volan cand sunt la drum lung si atunci, dupa o … hmm … atenta analiza, mai iau cate unul sa ma tina de vorba. Ursitoarea, bat-o vina, mi-a incurcat treburile caci niciodata nu se potriveste socoteala de-acasa cu aia de pe drum.

Deci, penultimul pe care l-am luat, de undeva de pe langa Arad, a fost vorbaret si de treaba. Mai ca nu ma gandeam sa mi-l fac si prieten. La final mi-a multumit cu o bere la doza pentru ca l-am luat cu mine. Am ajuns acasa, am despachetat zacusca si puiul prajit de la bunica si m-am bucurat nevoie mare de berica, am zis sa spal colesterolul cu un pic de hamei. Am luat o gura de zmeu din bere, cu pofta si apoi am alergat intr-un suflet la baie sa scuip totul. Era expirata de cateva luni bune. Vreun an de zile dupa experienta asta am trecut pe langa autostopisti ca vantul, chiar daca ploua si ningea ca inainte de apocalipsa.

A trecut binisor anul, iar la drum lung, iar obosit, deh, eram si eu mai tanar, ca dupa o noapte grea. Iau o fata „la ocazie”, de pe la Negreni, „asta sigur nu-mi da bere expirata”, zic eu in mintea mea. Inchid geamul si pornesc voiniceste la drum. La prima curba, nici n-apucasem sa schimb „a treia”, simt ca ma ia cu lesin si mi s-a incetosat privirea de la cel mai suav miros de axile transpirate pe care vi-l puteti inchipui. Cu o mana deschideam geamul, cu alta fumam, cu inca una ma stergeam la ochi si cu alta butonam GPS-ul sa vad pana unde naiba trebuie sa o duc, zisese ceva de un sat, pe langa Cluj. Ca sa fac si eu un pic de discutie (ca de-aia o luasem) am intrebat-o daca sta in satul ala. “Nu”, mi-a zis raspicat si n-a mai scos un cuvant tot drumul. Nici nu trebuia sa discutam, de fapt, imi pierise somnul instantaneu de la miasma, nicio sansa sa adorm accidental. N-am zis nu la banii pe care mi i-a lasat, m-am oprit in prima benzinarie si am luat un snop de braduleti parfumati pe care i-am aruncat prin masina. Jur ca trei zile am simtit mirosul ala si m-am scuzat fata de toti cei care au urcat in masina mea in acele zile, ca nu care cumva sa creada ca vine de la mine “parfumul”.

Acum imi vine sa rad. Mai ales dupa ce am vazut clipul asta de pe TraficTube-ul lui Razvan.