Amintiri cu Grigore Lese

Am urmarit si eu materialul video cu izbucnirea lui Grigore Lese de la Lapus. Pentru cei care nu-l cunosc pe Grigore Lese decat din aparitiile pe scena sau de la televizor, momentul este unul destul de socant. Pentru cei care-l cunosc si din alte ipostaze, Lese is just Lese.

Cu multi ani in urma, pe vremea cand se potcovea puricele cu zece oca de fier la un picior si eu eram slab, agitat si in forma, am facut un concert cu domnul artist. L-am asteptat la OMV, pe calea Clujului, ca sa-l conduc la sala. A ajuns domnul, am schimbat amabilitati si ne-am pus la o cafea. Moment in care, domnul mi-a aruncat asa, ca unui sofer, cererea de a-i baga eu masina la spalat. Las aici o pauza de suspans pentru cei care nu ma cunosc personal pentru a va inchipui continuarea dialogului. Nu mai tin minte exact schimbul de replici (au trecut niste ani) dar s-au spus unele lucruri. Printre care, din cate imi amintesc, cred ca am mentionat ceva de faptul ca nu-s vizitiu pe mosia stimatei sale mame. Am mai avut un moment frumos cand domnul Lese a ajuns la sala si a decis ca nu va canta amplificat (la peste 400 de oameni). Si a cantat amplificat. 

Ulterior, am ajuns buni prieteni. Nu in sensul ca ne sunam de sarbatori dar am mai pastrat legatura si, la urmatoarele evenimente, am avut o colaborare excelenta si s-a comportat ireprosabil. De exemplu, in cadrul intalnirilor cu public pe care le organizam inainte de concert, omul i-a surprins pe toti trantind plasa si fluierele pe masa si zicand “ma, voi vreti sa stam aicea ca la interviu sau sa sedem si sa povestim ca oamenii?”. Si a stat, am baut, am mancat si a povestit omeneste si fara fite ore intregi unor oameni care il ascultau fascinati. 

Ca si concluzie: artistii sunt oameni dificili, diferiti de noi, ceilalti, de public. Lese e un artist dificil. Dar daca ai ochi si simt, ca organizator de evenimente, si stabilesti de la bun inceput termenii colaborarii, totul va merge struna.