Merg la referendum

Pentru ca internetul, in general, si bula mea, in special, mai aveau nevoie de o parere – a mea – iat-o: avem tendinta sa credem ca atrocitatile petrecute acum mai bine de 70 de ani, in cel de-al doilea razboi mondial, sunt ceva de domeniul filmelor, ceva de domeniul trecutului cand, in realitate, Europa se framanta mai mult decat oricand iar vulcanul pare gata sa dea in clocot. 

Catalizatorii acestei reactii chimice nu sunt cu mult diferiti de cei de acum aproape un secol si nu difera cu mult de la tara la tara. In Romania, daca in discursul propovaduitorilor referendumului pentru modificarea Constitutiei inlocuim sintagmele de genul “dreptul natural” cu “lebensraum” si “LGBT” cu “evrei”, ne trezim aproape in acelasi “film” din Mein Kampf: s-au trezit unii ca nu mai au loc (“spatiu vital”) de homosexuali si lesbiene si au purces la lupta cea sfanta de eliberare si de purificare. A inceput un delir de argumente si de justificari ce amesteca religia, credinta, aspectele legale, psihoza, nostalgia si, mai presus de tot si toate, politica. O parte din cetatenii acestei tari s-a mobilizat pentru a lua unei alte parti de cetateni niste drepturi si libertati pe care cei din urma oricum nu le aveau pentru ca…acestia au alte preferinte sexuale.

Biata democratie a cazut victima in aceasta confruntare de forte si nu are cum sa scape de aici decat mototolita si ciufulita pentru ca discursul celor doua parti beligerante s-a acutizat pana la cote aproape paroxistice. La noi, in Bihor, s-a ajuns pana acolo incat “painea noastra cea de toate zilele” vine cu flyere lipite pe ea care ne indeamna sa nu lasam homosexualii sa ne fure copiii. Ca sa nu o lungesc inutil, voi sari peste argumentele ambelor tabere pentru ca am impresia ca, in disputa asta, oamenii nu pot fi convinsi sa treaca de o parte sau alta a baricadei. Esti ceea ce esti si vei actiona in consecinta. 

O sa fac precizarea ca referendumul este o masura legala a democratiei care, desi se dovedeste – cu atatea ocazii – imperfecta, este singurul sistem de decizie in care am incredere in momentul acesta. Deci suntem liberi cu totii sa facem ceea ce credem de cuviinta: sa mergem, sa nu mergem, sa votam DA sau NU. Personal, o sa merg la referendum. Ca delegat din partea USR. N-am o afinitate deosebita cu membrii LGBT, sunt si eu crestin si am o familie si am si o varsta si o formatie care ma pozitioneaza mai degraba in tabara “traditionalistilor” decat in cea a “progresistilor”. Dar o sa-mi petrec doua zile intr-o sectie de votare desi as avea si altele de facut, desi imi revin cu greu dupa niste probleme de sanatate pentru ca mi se pare ca am datoria sa contribui cat pot la mentinerea unui climat de corectitudine in acest proces. Pentru ca mi se pare periculos ceea ce se intampla si mi-e teama, vazand agenda acestor oameni (gasesti detalii si aici) de ceea ce ne poate rezerva viitorul si nu pot sta la o parte fara sa fac nimic. Mi-e teama ca acest referendum este doar inceputul unui lung sir de evenimente care ne vor arunca inapoi, in trecut, in bezna mintii.