AMINTIRI DIN TIMISOARA

Deci eu, cand merg la Timisoara, e musai (da’chiar este) sa fac urmatoarele chestii:
1.Sa ma intreb ce naiba o fi fost in capul meu de am plecat de acolo.
2.Sa ma intalnesc cu fosti colegi, prieteni.

Si cum eu obisnuiesc sa ajung foarte des in Timisoara, tot la a treia-a patra luna, am ajuns si weekend-ul acesta. Am ajuns foarte repede, in felul in care ajung si fondurile europene la noi in tara. Pentru asta nu pot decat sa multumesc companiei care “asfalteaza” drumul Oradea-Arad de vreo 3 ani incoace si responsabililor romani care, dupa cum arata drumul asta, sunt fie hoti, fie incompetenti.

Dar nu acesta este subiectul; deci, dupa ce mi-am facut auto-critica prevazuta la punctul 1, am purces oarecum la executarea punctului 2 de pe ordinea de zi. Deci, cand eram eu mic (!) si, evident, o “pufoshenie” de om, in Timisoara existau trei locatii in care tinerii imberbi puteau sa isi distruga timpanele: Discoland, Park Place si Black and White. Pentru cei care erau “emo” dar nu stiau acest lucru (urmau sa il afle peste 10 ani) exista Jazz (sub pod) si Ommi, in spatele McDonalds (care si el era lacto-bar, intr-o vreme). Biliard “bagai’ la Flora si, ulterior, culmea snobismului, Tequilla. Mancare la Napoleon si 3F, cumparaturi la Terra si Kappa. Radio local ascultai de la Radio Vest si Europa Nova iar tv local Analog si, da, iarasi Europa Nova. A, sa nu uit de Rocka Rolla, pe Savoya, de unde ne cumparam casete. And that was all, folks!
Deci nu aveai foarte multe variante de petrecere a timpului liber. Complexul studentesc era la putere si foarte apreciate erau chefurile prin camine (chiar si alea din Lipovei). Multe dintre astea nu mai exista si se duc si amintirile legate de ele, se pierd. Mall-ul domina partea de shooping, Piata Unirii e “mama” cafenelelor si a teraselor, distractia din ‘complex” exista numai in pozele fostilor studenti. Acum ai “n” variante de a cheltui bani si de a te “distra”. La tot pasul se deschide cate un nou magazin, o noua crasma, o noua tentatie. The sky is the limit.

Cum arata o seara la discoteca, pe vremea “pufosheniei”: ne sunam pe fix (sau de pe “public”) si stabileam programul, luam troleibuzul pana in centru, ultima cursa. Mai pierdeam vremea prin centru, ca sa se deschida discoteca. Veneam devreme ca sa nu pierdem “troleul”, ca bani de taxi ioc. Nici vorba de masa, stateai pe unde apucai. Dansai ce dansai, ti se facea sete…aveau apa la baie. Oboseai, “agatai”, canapeaua din spate, de la Discoland era fooooarte buna pentru stat la povesti. Nu comandam nimic, de unde bani. Plecarea se facea pe jos, tiptil, din centru pana in periferie. Si tare fain era, povesteam despre asta o saptamana. Banii se rezumau la alocatie si la ce mai dadeau parintii sau bunica.

Cum arata o seara la discoteca, pe vremea contemporana: “tzoale de tzoale”, “baieti de baieti”, “masini de masini”. Discutie in fata clubului, un tanar fecior, parfumat bine cu alcool:
-Faaa, hai cu banii, am baut de 20 de milioane si nu mi ajung, ma fac de ras aici!!

Concluzia mea: cat naiba e alocatia acum?