ASFALT TANGO


Cateva consideratii generale:

Astazi, ca si in fiecare alta zi, am dat cu masina intr-o groapa de mi-au clantanit dintii din gura. Dupa ce m-am racorit (nu prin metoda geamului deschis), am parcat masina si am plecat spre birou. Intamplarea a facut sa dau peste o echipa care “plomba” niste gropi, in centru. Asa ca am facut uz de telefon  si am “imortalizat momentul”, “am pus o piedica in calea uitarii”. Iata, mai jos, metoda asfaltatului in 3 pasi simpli, genul Ikea, “do it yourself”.

Pasul 1: se identifica groapa (de obicei este sarcina sefului de echipa). In groapa respectiva se arunca, dupa gust, una bucata lopata de mixtura compusa, pare-se, din pietris de rau, praf de caramida si ceva pasta ciudata. Intreaga compozitie are aspectul si consistent cremei de branza vajkrem amestecata cu eros pista (pentru necunoscatori, branza cu ardei iute).

Pasul 2: respectiva pasta amestecata cu pietre se batatoreste, prêt de 3 secunde, cu dosul lopetii. In plan secund, cativa pensionari care, in ciuda varstei aproape matusalemice, se uita prostiti la aceasta metoda absolut noua pentru ei.

Pasul 3: muncitorii pleaca, pensionarii pleaca si ei, fara sa ia atitudine si mormaind in barba “I’m too old for this shitt!” (daca stiu engleza, daca nu…cred ca zic fraza asta in romaneste).

Iata cum, orice profan, poate deveni un “rege al asfaltului” in 3 pasi simpli. Deci, mixtura respectiva are acelasi efect ca si frectia asupra piciorului de lemn. La fel de bine ar putea sa puna magiun de prune in respectivele gropi. In doi timpi si trei miscari, respectiva pasta se va imprastia pe carosabil iar efectele sunt urmatoarele: pietris pe asfalt (care ne impiedica sa franam in siguranta sau determina derapajul masinii) si pietricele care, inevitabil, ajung in parbrizele masinilor sau in sticla farurilor. Acum, eu am trimis un mail la adresa office@selina.ro ca sa aflu ce e in pasta magica dar, nicio surpriza, nu am primit raspuns. Daca primesc, fac update.

Se ridica urmatoarele probleme:
-daca pentru activitatea asta de plombare cu “maclavais” se cer bani si se platesc bani, atunci, cu toata bunavointa, trebuie sa spun ca responsabilii sunt fie hoti, fie incompetenti. Nu se poate sa iti bati joc in halul asta de bunul simt si de oameni.
-daca pentru activitatea asta nu se cer si nici nu se dau bani, atunci, cu toata bunavointa, trebuie sa spun ca e o pierdere de vreme, energie si bani, dat fiind faptul ca metoda asta de reparat gropi este inutila.

Acum, pentru cei care ar avea comentarii de genul “uite si la asta, n-are ce face!” am urmatoarea clarificare: exact asta este atitudinea care ne face sa stam ca ghioceii si sa ne plangem de mila in timp ce “smecherii” se umplu de bani pe spatele fraierilor. Ca romanului ii place sa isi planga de mila dar nu ar face nimic. Si cand spun asta ma gandesc si la stirea de acum doua zile cu soferul de autobuz care l-a uscat in bataie pe un biet pasager care a avut tupeul sa il ia la rost pentru ca era beat, la volan. Restul pasagerilor au filmat cu telefonul mobil bataia dar nu s-au bagat sa o intrerupa. Asta e tara in care nimeni nu mai ia atitudine dar in care se aud vaiete de foame si de saracie la orice colt.

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

5 comentarii

  • ALex
    19 februarie 2010 at 12:53 PM

    Metoda descrisa in articol se numeste in termeni de specialitate „batutul cu lopata” si se gaseste in toate manualele tehnice de plombare provizorie, fiind considerata cea mai eficienta. Zau ca asa e, nu glumesc! M-am documentat…

  • Ramona,jud.MS.
    9 februarie 2010 at 8:31 PM

    Daca vreodata veti circula dinspre Tg.Mures pentru a ajunge in jud.HR.,mare atentie,DN 15 pe portiunea Reghin-Toplita este un dezastru,la propriu!

    • Flavius Bunoiu
      9 februarie 2010 at 9:04 PM

      foarte repede nu cred ca ajung eu pe acolo dar…merci de avertizare.pana la urma, cam toata tara e la fel, cred!

  • Cristian
    9 februarie 2010 at 11:54 AM

    Tulai Doamne!
    Ieri am venit din Satu-Mare pe la Carei, Valea lui Mihai… până în Oradea.
    Ca norocu’, arătura cu asfalt peste care am trecut până aici (Satu-Mare – Oradea Mare) nu a fost împroşcată cu… maclavaiţ, da’ ştiu sigur pe cineva care săptămâna asta o să se bucure (dinţologul meu, bineînţeles). Cred că mi-am spart toţi dinţii pe drum, aşa s-a făcut de rău.
    Aşa din memorie, chiar la intrarea în Carei, mare oraş de prestigiu european, parcă acum au scos edilii napii, dar au uitat să are şi să discuiască.
    Oricum, nici cu drumurile din Bihor nu mi ruşine.
    Şi să fiu rău până la capăt, mă bucur că nu am fost cu Ferrari-ul meu.

    • Flavius Bunoiu
      9 februarie 2010 at 9:03 PM

      da, din pacate cunosc si eu drumul asta foarte bine.am si scris de el pe blog.gasesti post-ul daca esti un pic curios 🙂

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

AM REVENIT!

27 aprilie 2007

DE VAZUT

1 august 2009

LOVE STORY ON-LINE

22 ianuarie 2011

PPx