Ba da, puneti-va cu Bihoreanul


Cu o oarecare intarziere – data de faptul ca mi-a fost semnalat tarziu – raspund unui nou atac la adresa mea in Bihoreanul de saptamana trecuta. De data aceasta, Florin Ciucas – ce onoare, ditamai patronul de presa – a iesit la lupta agitand frenetic ghioaga ghintuita a lapidarii intr-un articol intitulat “Nu va puneti cu Bihoreanul”, ilustrat cu o fotografie in care vreo 15 angajati ai sai sunt cocotati pe un…tanc. Infantilitatea demersului acesta poate fi echivalata doar cu desfacerea la bracinari in crasma satului si invitatia racnita, cu spume la gura, la comparare falica pe loc, pe masa de biliard.

Ce-i drept, din punct de vedere tehnic si dupa toate normele de la Stefan Gheorghiu, articolul e bunicel. Autorul utilizeaza o tehnica clasica de manipulare a perceptiei publice: incepe cu cateva referiri la mine apoi trece la compararea si identificarea mea cu un oarecare descreierat care este impotriva purtarii mastilor de protectie incercand astfel sa transfere asupra mea o parte din oprobriul generat de emotia momentului (pandemia de Covid 19). La final, autorul utilizeaza si antiteza, introducand in ecuatie un alt personaj legat de o alta emotie a momentului, evident pozitiv, fostul primar Ilie Bolojan, cu care da ultima tusa de antagonism personajelor. Totul impachetat strategic cu cartea “castigatoare” a discursului legat de onorabilitatea meseriei de ziarist, “cainele de paza al democratiei”, “oglinda publica a societatii” si alte adevaruri incontestabile.

Draga Florin Ciucas, tu si cu prietenul tau Mircea Chirila nu (mai) sunteti ziaristi. A va considera pe voi ziaristi e o jignire pentru adevaratii jurnalisti care trudesc zilnic in cadrul acestei meserii. A va considera pe voi jurnalisti e ca si cand ai pune un semn de egalitate intre kinetoterapeuti si un salon de masaj erotic. Desi ambele categorii opereaza cu aceleasi mijloace, difera total modalitatea de lucru, scopul si finalizarea, pardon, finalitatea demersului in sine. A fi jurnalist nu presupune doar existenta unei firme si editarea unei hartii tiparite. Presupune, in primul rand si in mod necesar, sunt sigur ca nu iti spun o noutate, respectarea unei deontologii profesionale concomitent cu prestarea acestei meserii raspunzand cu cel mai inalt grad profesional posibil, cu toata diligenta, unui real interes public. Lucru pe care voi nu il faceti si asta nu este o parere subiectiva a mea ci este concluzia definitiva si irevocabila a unei instante din Romania in fata careia am comparut si care a decis sa-mi platiti daune morale in urma articolelor si comentariilor pe care le-ati scris pana la un moment dat despre mine.

Voi sunteti doar niste indivizi care au realizat ca imaginea diferitelor personaje publice de interes din Oradea si Bihor este totodata si cea mai mare vulnerabilitate a acestora si, in timp, ati dezvoltat capacitatea si mijloacele necesare (know how, firma, angajati, un portal web, un produs tiparit, audienta, etc) cu care interveniti in perceptia publica pentru a avantaja sau a dezavantaja anumite persoane. Acesta este business-ul vostru. Practic, voi lucrati in PR si advertising – meserii onorabile si acelea – atata doar ca voi pozati in ceva ce nu sunteti, pretindeti ca sunteti altceva decat ceea ce sunteti in realitate. Probabil pentru a da legitimitate demersului vostru, pentru ca opinia publica din Romania – mai ales din zonele si straturile sociale mai putin informate si educate – are o perceptie care presupune un grad mai ridicat de incredere in presa decat in publicitatea platita.

Ceea ce faceti insa, cel putin in cazul meu, este sa amestecati stari subiective, pareri si frustrari personale cu minciuni, adevaruri spuse pe jumatate, presupuneri si judecati de valoare si sa le prezentati pe acestea drept adevaruri si fapte incontestabile cu care alimentati, cu o anumita constanta, opinia publica, audienta voastra, in incercarea de a-mi provoca un prejudiciu. Cel moral, dupa cum am spus anterior, a fost deja dovedit in instanta. V-ati trimis agajatul „sa faca pace” cu mine. Mi-a fost greu sa accept dar am zis sa incerc, sa fiu matur, deschis, obiectiv, intelegator, profesionist etc. Ati recidivat imediat (si de-atunci tot asa o tineti) cu cea mai gogonata minciuna posibila despre mine, ca am o firma cu un primar PSD. Pe langa obisnuitele invective de genul „puradel” (copil de rom, conform DEX). Daca acesta e jurnalism, si daca voi meritati sa beneficiati de notabilitatea si respectul acordat acestei meserii, atunci inseamna ca eu am imbatranit degeaba.

Ma bucur insa, Florin, ca ai scris acest articol. Faptul ca l-ai scris tu, personal, cand se pot numara pe degete articolele pe care le-ai scris in ultima vreme, frustrarea varsata in urma cu cateva saptamani pe proprii cititori pe care i-ai numit “idioti de Facebook”, sunt semne ca tot mai multi oameni incep sa intrevada adevarul si sa-ti ceara socoteala iar lucrul acesta te deranjeaza si te incurca. De aceea ai scris aceasta tentativa de intimidare, “Nu va puneti cu Bihoreanul “, altfel nu stiu cum sa o calific: nu imi era adresata mie ci celorlalti, cei care ar putea sa vada si ei ca ceea ce am inceput eu poate fi dus mai departe, ca e ok sa vi se spuna cand gresiti, ca e ok sa-si apere numele si imaginea in instanta sau pe internet atunci cand depasiti masura, ca e ok sa va mai tranteasca usa in nas, ca nu decideti voi cursul si parcursul unora sau altora, ca nu aveti alta putere decat cea pe care sunt dispusi oamenii sa vi-o acorde. Desigur, acesta e un proces, va dura, poate ca nu-i vom prinde finalul in orizontul apropiat. Dar a inceput, Florine, simti asta, nu-i asa?

De aceea va spun tuturor: ba da, daca sunteti drepti in cauza voastra, daca sunteti acuzati pe nedrept, daca vi se incalca drepturile si demnitatea, atunci puneti-va nu numai cu Bihoreanul ci cu oricine altcineva incearca sa va pateze numele!

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

PPx