CULTURA CA O MODA

Am un fel de pornire anti-moda: n-am citit Coelho atunci cand a fost la moda, nu am avut geaca de piele atunci cand a fost la moda si n-am nici macar o tunsoare la moda. Un lucru “la moda” exceleaza mai degraba prin cantitate decat prin calitate. Iar pe mine ma sperie faptul ca, in Romania, cultura incepe sa fie o moda. Exista oameni care merg, participa la evenimente culturale pentru ca…e “la moda”.
Merg la teatru la orice “cioaca” de piesa, aplauda in nestire chiar daca nu le-a placut, isi cumpara bilete cat mai scumpe, loje, participa la lansari de carte, calca des prin galerii de arta, etc. Probabil cu singurul scop de a bifa evenimentul, de a fi vazuti acolo, de a avea ce povesti ulterior. Pentru evenimentul cultural in sine, astfel de personaje sunt zero-valoare, nu au niciun efect pozitiv in societate, nu raspandesc mesajul si nici macar ele, personajele, nu se schimba in vreun oarecare fel. Ba chiar dauneaza, din mai multe motive.

Ca peste tot in lume, si in Oradea avem pseudo-intelectualii nostri. Ieri s-a terminat Documentare pe Corso, un eveniment in care se difuzeaza cateva filme documentar cu singurul scop de a mai deschide ochii unora si altora asupra unor subiecte asupra carora ar trebui sa reflectam mai mult: gen abuzarea copiilor, manipularea prin mass media, viata artistilor, migratia fortei de munca, etc. Evenimentul are loc anual pentru ca o mana de oameni aloca munca si timp (atat cat o fi) ca sa-l realizeze, in mod gratuit. Dana face rost de filme de la diferite institutii culturale, Oliver ne-a dat un ecran, George a facut grafica afiselor, pliantelor, bannerelor, Signum au facut productia  publicitara, Moszkva ne-a dat proiector si locul in care sa desfasuram evenimentul, Adel s-a ocupat de promovare pe facebook, eu am alergat incoace si incolo ca sa fie totul bine, etc. Nu pare cine stie ce efort dar fiecare a contribuit cu ceva, doar din dorinta de a facilita accesul oamenilor la un lucru util sau macar placut. Gratuit, ca e criza si oamenii n-au bani de dat si pe cultura.

Aseara, la ultimul film, pentru ca ne-am suprapus ca difuzare cu un concert, am zis ca stau mai mult si difuzez filmul (in plus fata de cum fusese programat) si dupa concert, desi muream de foame si de somn. In ideea de a nu pune bietii cetateni avizi de cultura in situatia de a alege intre cele doua evenimente. Mai ales ca difuzam un film (The War You Don’t See) despre p.r. si expunerea in media a razboaielor americanilor din ultimii ani iar Obama tocmai anuntase ca a cerut aprobarea Congresului pentru a ataca Siria. Deci OMG, ce potrivire pe subiect! Si au venit cativa cetateni, am stat de vorba despre film, regizor, le-am zis ce se anuntase pe site-urile de stiri, i-am asteptat sa mearga dupa beri, sucuri, etc. Am pornit proiectia si am plecat sa fac rost de niste chipsuri nutritive ca sa-mi amagesc foamea. Filmul nu e prost, e cu soc, e cu dezvaluiri, cu jurnalisti, cu Wikileaks, cu Julian Assange, cu John Pilger, etc. Ce-i drept, nu e cu Chuck Norris, nu e cu Sandra Bullock. Asa ca, la intoarcere, am vazut ca pseudo-intelectualii mei plecasera toti, probabil a fost suficient ca au bifat evenimentul si acum se pot “baga” si ei intr-o discutie despre filmul documentar, manipularea prin presa, Wikileaks si asa mai departe.

Si m-am simtit extrem de prost, ca si cum as fi intins cuiva o farfurie de mancare si mi-ar fi raspuns cu o flegma.

Din fericire, cultura nu e inca “o moda” foarte raspandita, nu e ca si “conversii” si nici macar ca piercing-ul. Asa ca astfel de personaje nu sunt foarte multe si sunt mult mai numerosi cei care participa la astfel de evenimente pentru ca sunt realmente interesati si mai zic si multumesc si mai raman si la o discutie inteligenta dupa incheiere. Asa ca…mai facem!