BIHOREANUL, INSULTA SI CALOMNIE, 1000 LEI

La inceputul anului 2009 am fost numit, de catre primarul municipiului Oradea, in functia de director al Casei de Cultura Oradea. Din acel moment, am devenit o “tinta” pentru “ziaristii” saptamanalului-tabloid “Bihoreanul” care au scris, timp de 4 ani de zile, o serie de articole insultatoare si calomnioase la adresa mea. Un lucru nedrept si nemeritat deoarece nu am fost niciodata subiect pentru vreo cercetare sau condamnare administrativa, civila sau penala, lucruri care sa justifice sau sa indreptateasca o astfel de atitudine fata de persoana mea.
Prin intermediul catorva zeci de articole (semnate sau nu) publicate in ziarul mentionat cat si pe domeniul de internet aferent, am fost permanent insultat si calomniat prin folosirea “jumatatilor” de adevar, prin insinuari, interpretari proprii, jocuri de cuvinte si presupuneri nefondate si nedovedite.

La capitolul “insulta” iata doar cateva aprecieri marca “Bihoreanul”, spatiul nu imi ajunge sa le enumar pe toate:

– “Bunoi gorjean”-„Io’s Bunoi/ Si ma doare-n cot de voi/ Ca sunt vita de oltean / Si  cu ten de african”

– “Bunoiu- gunoiu”- (titlu publicat si refacut “Bunoiu si gunoiu”)  „tenul domunului director nu difera cu nimic de cel al angajatilor de la salubritate”;

-„Cine scoate gunoiu din Primarie?”  – alaturat poza mea

-„Cat timp edilii vor mai ascunde Bunoiul sub pres?”

-„Io-s Bunoiu duc gunoiu/Ce sa fac asta mi-e soiu/(….. )/ Ma simt bine-ntre gunoaie”

-“Puradeii din zona folclorica a marelui om de (casa) cultura”

Deseori  eram mentionat ca fiind “vinitura”,  “vedeta importata din Oltenia”, “oltean” si se insinua ca as fi tigan, tuciuriu si ca locul meu nu este in Ardeal, in postura de manager al unei institutii de cultura ci in preajma “gunoiului”: eram, deci, o persoana demna de dispretul public pentru ca nu m-am nascut in Bihor si pentru ca am un ten mai inchis la culoare.

La capitolul „calomnie”, cititorii au putut afla, din zeci de articole ca:

-„ odata ajuns stapan pe banii publici si-a adus gasca sa se abonzeze la fondurile Primariei”, ca sunt „hotoman de bani publici”, ca “trag sfori si directionez fonduri publice”, “cheltui bani publici cu amicii mei”, ca fac parte din “gasca baietilor destepti”, ca am trucat licitatii publice la Compania de Apa sau ca influentez deciziile Clubului Sportiv Municipal, ca am fost numit director pentru ca am lipit afise electorale, ca munca mea e “un ghiveci urias” etc.

Toate aceste articole si judecati de valoare au fost “asezonate” (pe online) cu zeci de comentarii nemoderate in care am fost injurat si numit “capusa, homalau, gunoi, taranoi, hot, papagal, jigodie, etc”.

Toate aceste lucruri au fost completate de comentariile amenintatoare si insultatoare ale redactorului sef de la Bihoreanul -Florin Ciucas- pe blogurile din Oradea, la adresa mea si a  colaboratorilor si cunoscutilor mei. Mai mult, domnul Ciucas Florin Danut chiar a cumparat domeniul de internet al festivalului cultural organizat de mine desi nu avea nicio trebuinta pentru el.

In aceste conditii, am tacut timp de 3 ani. Am incercat discutii lamuritoare, am dat explicatii, justificari, am tot sperat ca, la un moment dat, acest demers va inceta. M-am inselat.

In 2011 mi s-a “umplut paharul”, am apreciat ca s-a intrecut orice masura, am apelat la un avocat si am actionat in judecata pentru insulta si calomnie ziarul Bihoreanul, domeniul de internet aferent, firma Bihor Media si pe ziaristii Florin Ciucas, Mircea Chirila, Smaranda Chisbora, Adriana Tic, Dan Simai si Adrian Cris (Adrian Abrudan).

Dupa amanarile de rigoare, dupa neprezentarea martorilor pe care ei insisi i-au citat si dupa ce s-au aparat cu vesnica metoda “tot ce am scris e pamflet” dar si cu o noutate juridica nemaivazuta in procedura civila, in genul “nu ne puteti condamna in cazul acesta pentru ca nu ne-ati condamnat nici in alte cazuri in care am facut mai rau”, astazi, 28 ianuarie 2013,…instanta a admis cererea mea si a pronuntat solutia in acest dosar: am castigat iar cei mentionati anterior trebuie sa imi plateasca 1000 de lei cu titlu de daune morale.

Este o suma infima pentru mizeria si umilirea la care am fost supus timp de patru ani si pentru imaginea mea publica terfelita in fel si chip. Dar nu suma este importanta, importanta este reparatia minima morala la care ma simt indreptatit si pe care am primit-o.

Nici macar nu imi doresc acesti bani: bani rezultati (macar in parte) din publicarea unor insulte si calomnii  scrise pe seama mea, bani rezultati din modul grobian in care unii continua sa presteze, nesanctionati de justitie si de opinia publica, meseria de jurnalisti. Asa ca am decis ca, in momentul in care voi intra in posesia acestei sume, voi folosi acesti bani pentru a plati un regizor care sa puna in scena un spectacol de teatru cu rromi. Poate in felul acesta vor intelege si ziaristii de la Bihoreanul ca valoarea, inteligenta, bunul simt si profesionalismul unui om nu tin de culoarea pielii si de locul in care s-a nascut.

Mi se pare ca numai asa pot face ceva util si simbolic cu acea suma. Daca aveti alte idei mai bune despre cum pot folosi acesti bani (in momentul in care ii voi incasa), va rog sa imi spuneti si voi alege cea mai buna idee.