BILANTUL CRIZEI

E un obicei comun sa iti faci un bilant, la finalul anului, nu? L-am facut si eu, chiar daca nu s-a incheiat anul. Fara indoiala, 2009 a fost cel mai greu din viata mea. Din viata mea de pana acum, pentru ca nu pot sa stiu ce imi rezerva viitorul. Dar pot citi (la propriu) trecutul. Am recitit editorialul scris in decembrie 2008. Ma plangeam de munca multa si de lipsa de timp si va doream sa va regasiti linistea si capacitatea de a profita de momentele calme petrecute alaturi de cei dragi. Poate ca ati reusit. Eu nu am putut face asta si am parcurs inca un an in aceeasi alergatura continua pentru …nimic. Constat ca singura “performanta” este aceea ca…am supravietuit! Ma uit insa in oglinda, cu sinceritate, si vad ca am ramas om, acelasi om, cu aceeasi demnitate. Poate mai trist, mai obosit, cu mai multe fire albe dar…acelasi om.

Imi spunea cineva, la un moment dat, ca “daca vrei sa vezi cum este un om cu adevarat, da-i putere sau bani”. Eu as mai adauga “criza”. Ia un individ, confrunta-l cu bani, putere sau cu o criza si ii vei vedea adevarata fata. Nu sunt un “fan” al naturii umane si nici un sustinator al “bunatatii sufletesti native a oamenilor”, nu sunt complet naiv dar anul acesta a reusit totusi sa imi ofere nenumarate surprize. Mai mult rele decat bune. Prefer sa nu contorizez dezamagirile dar am invatat ca…mai am de invatat! Probabil ca nu voi intelege niciodata cum se poate schimba un om in totalitate, in conditiile de mai sus. Sau cum pot trece unii atat de voiosi peste principii, prietenie, bun simt, corectitudine sau profesionalism. Si, sincer sa fiu, nici nu cred ca vreau sa invat sa fiu ca ei. Daca este sa fac o comparatie, simt ca fac parte dintre aceia care, in momentul final, canta si se scufunda incet cu Titanicul in timp ce altii calca pe semenii lor ca sa se salveze. Da, stiu, adevaratele “fiare sociale perfect adaptate mediului urban” se revolta si chiar citesc cu dispret aceste randuri si spun, in sinea lor, “pff, conteaza doar sa te salvezi!”. Asa sa fie? Eu spun ca are importanta doar ceea ce vezi, la momentul bilantului, in acea oglinda care nu te minte niciodata: oglinda proprie.

Nu mi-am propus sa fac morala nimanui pentru ca nu am nici caderea si nici inclinatia sa schimb caractere si, in plus, imi plac teribil maximele de genul “fiecare pasare, pe limba ei piere” sau “cum iti asterni, asa vei dormi”. Dar cum “prietenul Dean Martin” ataca languros aceasta noapte cetoasa si rece de inceput de decembrie, nu am gasit modalitatea de a scapa din vedere un scurt bilant de an al “crizei”, pe toate planurile.

Personal, am facut pace cu propria persoana, mi-am stabilit niste limite si niste obiective si am luat cateva hotarari importante pentru anul viitor. Si pot sa spun ca zambesc si respir altfel acum. Abia astept Craciunul si anul 2010!

Nu am scris mult, de data aceasta. Se pot spune multe lucruri si in cuvinte putine. Tocmai de aceea, in numele meu si al celor care ajuta la editarea acestei reviste, multumesc clientilor si cititorilor pentru increderea acordata si in anul 2009. Va doresc, din tot sufletul, sa gasiti liniste si putere sa treceti peste fiecare zi in parte, pana la urmatorul bilant!
Sarbatori fericite!