Binele nu invinge intotdeauna

Istoria mea cu saptamanalul Bihoreanul este lunga si plina de peripetii. A inceput in 2009, atunci cand am fost numit Director al Casei de Cultura Oradea de catre primarul de la acea vreme, Ilie Bolojan. Nu stiu exact de la ce a inceput: eu le-am refuzat la un moment dat sugestiile insistente de a face publicitate in ziarul lor pentru evenimentele pe care le organizam, primarul mi-a spus ca a aflat ca un anume comerciant din oras platea efectiv ca sa fiu linsat pentru ca ii stricasem o “invarteala”, eu le-am dat niste replici mai acide de-a lungul timpului fiind, atunci, la fel ca si acum, genul care “nu tace”. Au fost mai multe episoade de genul acesta, s-au acutizat in timp. Cert este ca, la un moment dat, satul de atacuri, i-am dat in judecata. Si, probabil, sunt si acum singurul din Oradea care a castigat un proces cu acestia, un proces in urma caruia au trebuit sa imi plateasca daune morale. Nesemnificative ca si cuantum (1 000 de lei) dar semnificative pentru imaginea, demnitatea, profesionalismul si numele meu terfelit in articolele publicate in editia de print si online a ziarului lor.

Cum actioneaza ei atunci cand se ocupa de cineva: in doua directii. Una de contestare profesionala, una de contestare morala. Ca profesionist eram sub orice critica, ceea ce reuseam eu profesional era de cea mai proasta calitate (desi rezultatele cuantificabile erau evidente pentru oricine si ilustrate in comunicare mea publica). Ca imagine morala, am devenit un hot care fura din banii publici impreuna cu o gasca de baieti destepti din care, absolut hilar in situatia de acum, facea parte primarul recent ales, Florin Birta. Ba mai si tranteam licitatii publice pe la Compania de Apa, si, in general, eu eram vinovat pentru orice. Ca si acum de altfel. Ridiculizarea era completata cu apelative de genul “gunoiu” (analogie cu numele meu de familie Bunoiu), “homalau”, “tigan” si “puradel”.

A urmat o relativa perioada de acalmie in care eu n-am mai avut un profil public dar, tot timpul, au fost pe urmele mele. De exemplu, cand au aflat ca aveam un contract cu Teatrul Maghiar, au sunat sa afle cat am salariul, cu ce ma ocup, cine m-a angajat, etc. Au mai redactat cateva “pamflete”, asa cum le spun ei si cam atat. In aceasta perioada evident ca nu eram capabil sa fac nimic, munca mea era sub orice critica, eram in continuare “tigan” si, nicio surpriza”, abonat la bani publici. Salariul meu era, daca mai tin bine minte, 1300 de lei lunar pentru activitatea de comunicare in limba romana pentru Teatrul Maghiar. Mai mult, chiar si activitatea mea civica, in cultura, era facuta prin bani publici iar eu am devenit, bonus, si betiv. Pentru cei care ma cunosc, eu beau o bere la ziua mea ca sa nu se supere invitatii, in rest alcoolul nu-mi spune nimic si nici eu lui.

A venit insa si momentul in care eu m-am decis sa ma alatur USR Bihor. Si, nicio surpriza aici, a inceput, din nou, atacul. La inceput destul de timid, cateva mentionari pe ici, pe colo, cateva mizerii, nu prea stiau in ce directie sa o ia. Priceputi fiind insa la ceea ce fac, asta nu le-o pot contesta, au mirosit ca discursul asta cu PSD e de viitor si, pe baza colaborarilor mele anterioare, au inceput sa o impinga timid. Ba chiar, la o conferinta de presa, Adrian Abrudan (zis si Adrian Cris), m-a abordat de fata cu toti colegii cum ca nu i se pare normal sa avem o relatie dusmanoasa, sa nu comunicam, sa nu ne salutam, etc. Ca doar o sa lucram impreuna, el ca ziarist, eu ca figura publica. Ca ce a fost, a fost, acum putem uita si sa ne vedem de treaba, ca de fapt Chirila, patronul lui, e cel care ma face “tigan”, ca el nu face din astea. Eu am strans din dinti, mi-am inghitit cuvintele si dezgustul si i-am spus ca sunt de acord. Hai sa fim oameni mai buni, sa le dau o sansa. Am facut-o pentru ca nu imi doream ca antipatiile mele personale sa se rasfranga asupra partidului pe care incercam sa il protejez si sa il fac sa creasca. Pentru asta nu aveam nevoie de dusmani, cel putin nu de unii pe care sa ii aduc eu in casa. In plus, fiul lui Chirila, proprietarul ziarului, este si el in USR, la Cluj, sotia celuilalt patron, Ciucas este si ea in USR la Oradea, am zis ca poate va merge. E, n-a mers, la putin timp dupa asta m-am trezit cu ditamai minciuna ordinara cum ca as avea firma cu un primar PSD din Pocola (o comuna de prin Bihor) si da-i si lupta si baga subiectul cu PSD, cot la cot cu mascaricii din propriul partid. Evident, au sters-o dupa ceva vreme dar nu inainte de a o lasa sa prinda ceva cheag pe online, din print nu aveai cum sa o stergi. Si-au cerut si scuze pe 2 centimetri patrati in editia ulterioara asa, ca o frectie cu Mona la un picior de lemn. In mod normal puteam sa ii actionez din nou in instanta. Dar si pe asta am rumegat-o si am inghitit-o, din aceeasi cauza, sa nu starnesc viesparul impotriva colegilor si a partidului.

Au inceput apoi cu aceeasi chestiune de contestare profesionala, sa impinga “mortul in casa”: “marele strateg” al USR Bihor care face campanii, comunicare, etc. As vrea sa precizez urmatoarele: marele strateg a dus cele 3 campanii incheiate cu rezultate bune si excelente de pana acum ale acestei filiale. Marele strateg a pus in discursul public al USR Bihor articole si subiecte documentate asa cum nu le documenteaza nici procurorii si, da, marele strateg a dat de pamant cu transparenta mult clamata a primariei Oradea si a subordonatelor acesteia castigand in instanta procesul cu Termoficare SA care nu vrea sa ne spuna ce-a facut cu niste milioane de euro, primul si singurul de genul acesta al filialei judetene. Marele strateg insa nu a facut ultima campanie a USR Bihor in totalitate, asa cum incearca ei sa acrediteze ideea, ci a facut o parte din ea, pentru anumite filiale care, intamplator sau nu, au reusit rezultate bune in contextul general de la locale aducand 7 din cei 16 consilieri USR. Treaba cu campania si cu rezultatele din weekend nu e asa de simpla, in sensul ca poti pune degetul pe un vinovat si sa-l scoti de guler afara. Rezultatele au fost atat de neasteptate incat nici invingatorii nu si le pot explica dar asta e un alt subiect.

In fine, bomboana de pe tort a fost o poza in care eu am fost surprins la o cafea cu Emilian Pavel, candidatul PSD la Primaria Oradea, aceasta fiind dovada irefutabila cum ca eu sunt vandut “pesedeului” sau eu am vandut “usereul” la “pesede”. Nu mi-e clar ce si cum dar e cu PSD oricum deci e “bad juju”. In primul rand as vrea sa precizez ca eu nu eram la cafea cu Emilian Pavel. Eram la masa cu o alta persoana (lucru care se poate observa in poza, pe masa mai era o sticla de apa si o ceasca). Emilian Pavel a trecut intamplator, avea ceva de discutat cu respectiva persoana si a intrebat daca ne poate intrerupe, s-a terminat discutia si omul respectiv a plecat in graba, ramanand sa cer eu nota de plata. Asta, asa, ca fapt divers. Pe de alta parte, eram vicepresedinte de partid politic, in aceasta calitate am discutat si discut in continuare cu oameni politici din tot spectrul politic din Bihor. Se numeste politica, nu secta satanista in care ne intalnim noaptea, printre morminte, tragand dupa noi capre de sacrificiu si torte tiki. Dar despre cum am fost eu ba “omul lui Bolojan” si al PNL-ului, ba al PSD-ului, ba al USR-ului in alta postare.

Ceea ce vreau sa precizez la final: cu un discurs absolut aberant dar asiduu, bazat pe mistificari ale faptelor reale dar si pe minciuni evidente, impotriva mea continua campania de distrugere a imaginii mele publice iar prin aceasta, se loveste si in partidul din care am facut parte. Lucrul acesta imi este absolut indiferent mie, ca persoana. As fi putut sa stau in continuare acolo unde eram si sa le rad in nas la nesfarsit. Aici insa nu era vorba doar de mine. In justitie a fost altfel, ambele parti prezente in fata judecatorului, si-au expus argumentele si dovezile iar judecatorul a cantarit si a decis. In politica insa, avem cateva sute de mii de judecatori doar in Bihor iar partile ajung sa isi expuna argumentele in fata lor in functie de cati bani au ca sa impinga mesajele sau de cata forta umana dispun pentru a face mesajele sa ajunga la votanti/judecatori. Asta lasand la o parte profilul fiecarui astfel de judecator in parte dar si mesajul adaptat special pentru el. Va surprinde sau nu, credeti sau nu, presa castiga sau pierde alegerile. Pui un titlu “Bunoiu are o firma cu un primar PSD” si, la revedere, nu sta nimeni sa analizeze, sa interpreteze, sa investigheze.

Oamenii acestia insa nu au inteles niciodata ca nu sunt omul potrivit pe care sa il intimideze. Iar alti oameni nu inteleg ca respectivii au fix atata putere cat sunt ei dispusi sa le acorde.
Cat despre noi, ceilalti, am inteles, toti suntem viteji si principiali pana cand ni se cere sa demonstram prin fapte. Eu cred ca am demonstrat prin vorbe dar si prin fapte cum sunt pentru ca n-are cine sa ma stranga cu usa sau sa-mi stabileasca programul (in afara de banca la care am rate si de sotie). 🙂

In momentul acesta, pe site-ul Bihoreanul, sunt 104 articole despre mine sau care ma mentioneaza. Pardon, 105, tocmai a mai aparut unul.