BUCATARUL SPANZURAT


Eu, de cand a venit criza asta (financiara sau economica) sunt, oaresicum, tare bucuros: pentru ca unul dintre multele efecte ale crizei, pozitiv pentru (bur)sucul meu gastric, consta in aparitia exploziva a restaurantelor cu meniuri de tip “pensiune”. Intre ele, concurenta dramatica. Care, cum: intre 7 si 16 lei. Ceea ce este perfect adaptat buzunarului meu peticit de bugetar. La pretul acesta imbatabil, uit sa trec prin piata sau supermarket cu lunile. Ce rost are sa astept la cozi kilometrice la casa, sa imi cumpar oale si ustensile de gatit, sa vin rupt de oboseala si sa ma afum in bucatarie, sa cheltui milioane (de lei vechi) pe ingrediente care mi se strica in frigider? Si chiar daca fac toate astea, eu tot nu stiu atatea retete. Asa ca, aproape zilnic, ma regasesc prin vreun loc din asta cu mancare ieftinuca si buna. Problema este ca… am ajuns “ciao, ciao” cu chelneritele si mai trebuie, din cand in cand, cate- o schimbare: de meniu, nu de chelnerite.

Asadar si prin urmare, m-am bucurat azi cand mi-a spus un prieten ca a descoperit un loc nou, mancare buna, fara aglomeratie, conditii civilizate. Zis si facut, am bantuit vreo cinci minute pana am gasit adresa si ne-am infiintat la masa de pranz (eu si cu inca un prieten). Locul se numeste Opera, in Oradea. La intrare (ar fi trebuit sa imi dea asta de gandit) era…un bucatar spanzurat! Pozele le vedeti cu ochiul liber. Deci am ras cateva minute bune: cum, pacatele lui, sa-l spanzuri asa, cu lantul, pe bietul bucatar? Ce crima culinara putea sa fi comis netrebnicul “chef”? Si, de nota 10, expresia fetei sale, parca mesterul care l-a plamadit stia ca, peste o vreme, creatia sa va fi sugrumata cu lantul in fata vreunui restaurant.

Mnoah, bine…intram in micutul restaurant si ne asezam la masa. Si stam…si mai stam oleaca. Si ma joc cu o scobitoare si imi citesc mail-urile, fac update la Twitter, ma dau o tura pe Facebook. Si iarasi stam. Nu ne-o bagat nimeni in seama. Da’ deloc! Intre timp, un nene statea in usa bucatariei de vreo 15 minute ca sa plateasca, fataindu-se nervos de pe un picior pe altul. Un alt nene striga, de la masa sa “va rog sa imi aduceti felul doi…aloooo, doamna”. M-am gandit ca ne apuca cina daca insistam sa mancam acolo si ne-am ridicat frumos si am mers intr-un alt loc unde am putut papa linistiti si rapid.
Acum, daca citeste proprietarul acelui restaurantului acest post, sa nu se simta jignit. Ca nici noi nu ne-am simtit jigniti ci numa’ am plecat si nici ca mai trecem pe acolo degraba, daca nu isi rezolva problema de servire. Eu numa’ zic, fara suparare, daca tot va incropiti o afacere…apai nu va puneti singuri piedica, dragi rumuni!

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

2 comentarii

  • Chris
    2 iunie 2011 at 11:27 AM

    Ce „m-am” râs!
    Conform proverbului: La pomu’ lăudat să nu meri cu traista goală!
    Mie mi-a fi dor de multe locuri din Oradea în care mâncam, dar mai ales de cantina de la Finanţe. Da’ nu ştiu di ce sărăcie îi zice cu auto-servire când stai hămnisât în faţa oalelor şi comanzi ce-ţi trebuie… după bujet, evident! Da’ doamnele o fo’ tăt timpu’ drăguţe şi mai scăpau o boabă de fasole sau o lingură de sos în plus.
    Bye-bye Oradea cu ospătarii tăi cu tăt!

  • RBoy
    30 mai 2011 at 10:22 PM

    Tipic românesc. Chelnerul e interesat de orice altceva doar de client nu. Azi am scris asta: http://rboyblog.blogspot.com/2011/05/chelnerii-din-ziua-de-azi.html
    Se potriveşte cu păţania ta … chit că nu e vorba de acelaşi local.

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

3 octombrie 2013

AVEREA MEA CUI RAMANE?

19 iunie 2012

NICOLAE BOLCAS

15 martie 2017

PPx