Ce tot asteptam?


Intr-un interviu de la inceputul lunii iulie 2020, ministrul Nelu Tataru facea declaratii (pe care acum probabil isi doreste sa nu le fi facut) despre impunerea, din nou, a starii de urgenta si despre carantinarea zonala daca vor exista localitati in care se va depasi indicele de 3 cazuri/1000 locuitori si daca vom avea 10 000 de cazuri de infectari intr-o saptamana. La momentul acela, in Romania se inregistrau peste 600 de cazuri zilnice, motiv pentru care s-a si emis Ordinul MS nr 1309/2020 care detalia criteriile pentru carantinarea sau izolarea persoanelor, după caz, precum și carantinarea localităților. 

Suntem la inceputul lunii noiembrie, Romania inregistreaza acum aproximativ 35 000 de cazuri intr-o saptamana (intre 4 000 si 6 500 zilnic). Numai in judetul Bihor exista acum 20 de localitati in care incidenta cazurilor este de peste 3/1000 de locuitori si alte aproape 40 in care pragul acesta va fi atins, probabil, in aceasta saptamana. In Santandrei, incidenta cazurilor este de 10,19/1000 locuitori si, deocamdata, nu exista nicio discutie publica despre vreun set de masuri care sa abordeze in mod special acest caz. Pentru comparatie, ieri a fost emis ordinul 4.659.784/2020privind instituirea carantinei zonale pentru localitatile Grosi si Satu Nou din judetul Maramures unde incidenta cazurilor a ajuns la 8,02/1000. Cum ar arata carantina in Santandrei cu mii de persoane care ar trebui sa intre si sa iasa zilnic dintr-o localitate pentru munca si alte necesitati in conditiile in care foarte multi dintre ei au documente de domiciliu in continuare in Oradea?

De la inceputul acestei pandemii, autoritatile locale, judetene, terminand cu inaltii demnitari ai Guvernului au dat si dau in continuare, pe romaneste, “din colt in colt”. Atat cu comunicarea de criza cat si cu masurile dispuse si cu gestionarea situatiei in ansamblu. Sentimentul meu, si probabil si al multor alti cetateni, este ca acesti oameni sunt depasiti de situatie, tematori, ezitanti, incapabili sa gestioneze situatii de criza atat de complexe ceea ce ne transmite tuturor un sentiment de nesiguranta. La toate acestea se adauga contextul politic dat de alegerile locale recent incheiate si de prognozatele alegeri parlamentare din luna decembrie, starea sistemului medical din Romania, starea generala de sanatate a populatiei, nivelul nostru general de cultura si educatie precum si alti factori care pot inrautati substantial situatia in lunile ce urmeaza.

Acesti specialisti ai autoritatii publice nu admiteau, in martie, iminenta unei pandemii. Acelorasi specialisti li se parea improbabila, in iulie, atingerea unui numar de 10 000 de infectari/saptamana si faceau planuri in consecinta. Acelorasi specialisti li se pare acum, in noiembrie, putin probabil un numar de 20 000 de cazuri pe zi sau mai mult si 1 000 de morti/zi (5% mortalitate).

De la debutul pandemiei si pana acum, „autoritatile” s-au remarcat printr-o atitudine expectativa si reactiva mai degraba decat una pro activa. Chiar si in Oradea, zona in care lucrurile s-au miscat mai bine decat in anumite zone ale tarii, intalnim aceeasi optica. Desigur, nu va recunoaste nimeni asta aici, in parohia izvoratorilor de mir galben cu 70% tarie, dar, in fapt, si aici am tot asteptat, din diferite motive: sa vina pandemia, sa faca rost de bani societatea civila si statul ca sa crestem capacitatea de testare, sa implementam masurile necesare de protectie, sa imbunatatim si sa crestem capacitatea spitaliceasca, la fel cum asteptam acum nu stiu ce, probabil ca unele zone sa devina focare cu indice 15-20/1000 ca sa luam masuri. Tot timpul asteptam sa ne loveasca necazul si apoi cautam solutia ca sa nu ne mai doara atat de tare. Intre timp, toata povara se sprijina finalmente pe umerii cadrelor medicale ce au inceput deja sa cedeze fizic si mental din pricina suprasolicitarii si sa „cada” rand pe rand (zilele acestea s-a sinucis un asistent medical infectat cu Covid). Ieri s-a semnat, electoral si demonstrativ, pe Facebook, un acord de colaborare pentru construirea unui nou spital, proiect a carui executie este prognozata sa inceapa la finalul lui 2021 si care, probabil, va fi finalizat in 2023-2024. Super, sustin acest demers! Atata doar ca parsivul de virus e aici, azi, de aproape 1 an, si nu pare deloc dispus sa astepte cumintel urmatoarea campanie electorala.

In urmatoarele luni „se joaca” de fapt supravietuirea politica si financiara a zecilor de mii de functionari, slujbasi si direct interesati ai sistemului politic din Romania, o piramida de interese si dependente de sorginte medievala ce porneste din cea mai umila primarie de comuna uitata de lume si se termina cu cel mai inalt demnitar al statului. Ma tem ca in ecuatia aceasta nu este vorba in principal despre supravietuirea umililor cetateni care asteapta, naiv, salvarea din partea celor desemnati si/sau alesi sa o asigure. Intre timp, pro activ de data aceasta, listele parlamentare ale tuturor partidelor s-au umplut de medici care ne vor mantui cu OUG-uri in urmatorii patru ani.

Nu vreau sa va transmit un mesaj apocaliptic si nici macar un mesaj sau vreun interes politic nu am. Sunt insa ingrijorat, la fel cum probabil sunteti si voi, dezamagit de capacitatea de reactie si de masurile intreprinse de autoritatile din Romania si ma gandesc cu spaima ca, de fapt, suntem si vom fi pe cont propriu. Sistemul medical este ca o pinata mexicana care va plezni din toate cusaturile in momentul in care va fi lovita cu bata pandemiei. Asa ca va indemn sa puneti si sa judecati lucrurile in context si, mai ales, sa faceti tot posibilul sa va protejati: dezinfectati frecvent mainile, purtati masca si evitati aglomeratia si intalnirile inutile. Totul va fi bine (daca facem noi sa fie bine).

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

PPx