Dimitrie Bolunzeanu – Muma lui Ştefan cel Mare 


Pe-un fotoliu negru, într-un capoțel,
Luat de pe Notino, la preț mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o hipsteriţă;
Căci la supermarket soţul ei iubit
A plecat de-o vreme şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri s-au umflat de plâns
Tot îi dă mesaje dar niciun răspuns.
Buclele-i de aur cad pe pieptu-i tare,
Augmentat în vară la un preț prea mare.
Însă mama soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

Un orologiu sună noaptea jumătate.
Dar la bloc, în ușă, oare cine bate?
– „Eu sunt, draga mea, soțul tău iubit
Eu, şi de la Lidl mă întorc rănit.
Rafturile-s goale, n-am găsit nimic!
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
N-am găsit cotlet, nici varză murată.
Nu am luat nici feta, și nici ciocolată.
Dar deschide ușa… sunt nervos de mor…
Vântul suflă rece… mâinile mă dor!”
Tânăra soție la fereastră sare.
– „Ce faci tu, copilă?” zice soacră mare.
Apoi ea-n balcon atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
– „Ce spui, tu, bărbate? Kaufland nu-i departe;
Du-te înapoi, să cumperi de toate.
Eu sunt a ta soacră, ginerele meu;
De n-ai luat nici ceafă, vai de capul tău!
Iar când toată lista de cumpărături e gata
Vino-acas’ degrabă, că te-așteaptă fata.
Dacă tu eşti tare cu adevărat,
Apoi tu acasă fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te până-n piață! Ia-i și niște flori!
Că doar nu ai fi neam de agricultori

Bărbatul se-ntoarce, din mașină sună;
Gașca de-nsurați, la bar se adună.
Shot-urile curg…nu-i timp de irosit,
– Hai, băieți, să bem că le-am păcălit!

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

LASA UN COMENTARIU

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

„ARMELE SATANEI”

21 octombrie 2013

O, brand frumos…

5 decembrie 2018

PPx