Dimitrie Bolunzeanu – Muma lui Ştefan cel Mare 

Pe-un fotoliu negru, într-un capoțel,
Luat de pe Notino, la preț mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o hipsteriţă;
Căci la supermarket soţul ei iubit
A plecat de-o vreme şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri s-au umflat de plâns
Tot îi dă mesaje dar niciun răspuns.
Buclele-i de aur cad pe pieptu-i tare,
Augmentat în vară la un preț prea mare.
Însă mama soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

Un orologiu sună noaptea jumătate.
Dar la bloc, în ușă, oare cine bate?
– „Eu sunt, draga mea, soțul tău iubit
Eu, şi de la Lidl mă întorc rănit.
Rafturile-s goale, n-am găsit nimic!
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
N-am găsit cotlet, nici varză murată.
Nu am luat nici feta, și nici ciocolată.
Dar deschide ușa… sunt nervos de mor…
Vântul suflă rece… mâinile mă dor!”
Tânăra soție la fereastră sare.
– „Ce faci tu, copilă?” zice soacră mare.
Apoi ea-n balcon atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
– „Ce spui, tu, bărbate? Kaufland nu-i departe;
Du-te înapoi, să cumperi de toate.
Eu sunt a ta soacră, ginerele meu;
De n-ai luat nici ceafă, vai de capul tău!
Iar când toată lista de cumpărături e gata
Vino-acas’ degrabă, că te-așteaptă fata.
Dacă tu eşti tare cu adevărat,
Apoi tu acasă fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te până-n piață! Ia-i și niște flori!
Că doar nu ai fi neam de agricultori

Bărbatul se-ntoarce, din mașină sună;
Gașca de-nsurați, la bar se adună.
Shot-urile curg…nu-i timp de irosit,
– Hai, băieți, să bem că le-am păcălit!