EH, PACATELE MELE…


N-am fost niciodata un om foarte religios. In sensul acela de mers cu regularitate la biserica, stiut pe de rost slujbe, predici si alte cele. Iar felul in care se desfasoara tot ritualul in biserica imi este, in mare parte, necunoscut. Asta e adevarul, e la fel ca si cu ordinea corecta a folosirii tacamurilor la o masa aranjata fastuos: nenumarate pahare, furculite, lingurite, etc, fiecare cu rostul si scopul lor précis care, insa, scapa celor “neinitiati” in domeniu. In mod cert ma inchin si spun “amin” cand nu trebuie, de rad babele de mine, nu zic seara de seara “inger, ingerasul meu” si, cu siguranta, nu as primi o suta de euro de la Becali pentru ca ii pot recita, pe nerasuflate, vreo rugaciune.

Asta nu inseamna insa ca nu trec niciodata pragul Bisericii; cred si eu, ca multi altii, intr-un set de valori si de principii de la care incerc sa nu ma abat (prea mult) si zic eu in mintea mea ca, daca Big G. este peste tot si vede tot…apai atunci nu e musai sa merg si sa ma confesez in fata unora care predica smerenia si cumpatarea dar isi poleiesc cu aur cupola Catedralei Mantuirii Neamului, un edificiu de “fro” 400 de milioane de euro, asta intr-o tara in care copiii cu probleme la nastere sunt lasati sa moara deoarece este prea scump sa fie tratati in ideea ca abia 1% din ei vor scapa. Nu pot si gata!

Zic eu ca Big G. ma vede si aici, cu laptopul meu vechi in brate, fumandu-mi tigara alene si scriind pe blog. Dar s-ar putea sa ma insel. Nu de alta dar nu am trait numai in lapte si miere si presupun ca, pe undeva, candva, oi fi facut si eu prostii “cu fapta, cu gandul sau cu vorba” cum zice taica-popa atunci cand trebuie sa ii dai raportul vietii tale pacatoase. Mai ales din alea “cu vorba” ca sunt slobod la gura si asta mi-a fost si meseria: sa castig bani din vorbe. Oi mai fi gresit si cu gandul si cu fapta. Imposibil sa le faci pe toate bine. Altfel nu imi pot explica unele chestii patite si traite. Ce pot spune in apararea mea modesta: ca inima mi-a fost in locul potrivit, macar atunci cand nu-mi era intunecata judecata de chestii neplacute. N-ai cum sa il iubesti pe aproapele tau zilnic si unele lucruri nu le poti ierta si nici nu poti intoarce, de fiecare data, obrazul celalalt. Dar…uneori incerc. Si ma bucur daca si reusesc.

Pornisem sa scriu altceva dar mi-a iesit asa. Azi am un motiv special ca sa scriu toate astea, chiar daca par lipsite de sens. E felul meu de a incerca sa fiu mai bun. Azi, asa cum pot eu, chiar daca mai gresesc si voi mai gresi uneori, chiar daca nu-s cel mai in masura sau cel mai potrivit sa faca asta, ma rog in gand pentru cineva.

Etichete: ,
Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

2 comentarii

  • Chris
    21 iunie 2011 at 6:00 PM

    … Si stii ca unde se roaga „doi sau trei” rugaciunea se poate implini. Atat doar ca „Notorius BIG” (Big Invisible God) nu este un fel de magician. Iti arata calea pe care sa o urmezi pentru ca in momente de-astea sa fii pregatit.
    Ora et labora!

    • flavius
      21 iunie 2011 at 11:11 PM

      am citit si celalalt comment.e corect, se intampla…numa’ nu cu mine ca eu nu scriu ca sa convertesc pe nimeni. 🙂

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

3 octombrie 2013

AVEREA MEA CUI RAMANE?

19 iunie 2012

NICOLAE BOLCAS

15 martie 2017

PPx