Iarna pe oliţă – de George Coșbook

A-nceput de ieri să cadă

Câte un parlamentar, acum a stat,

Opozanţii s-au mai răzbunat

Cum au spus, dar stau grămadă

Peste deputat.

Nu e soare, dar e bine,

Şi-n Cameră e numai fum.

Liviu e neliniştit acum,

Căci năvalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt parlamentari. Cu multe săbii,

De prin țară vin ţipând

Şi se-mping şi sar la gât;

Prin zăpadă fac mătănii;

Vrând-nevrând.

Cei mai mari acum, din țară,

Stau pe-ncăierate puşi;

Cei mai mici, de foame-aduşi,

Se scâncesc şi plâng grămadă

Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare

Un Ciolos, al nu ştiu cui,

Largi de-un cot sunt paşii lui,

Iar el mic, căci pe cărare

Parcă nu-i!

Unii-l iau grăbit la vale,

Alţii-n glumă parte-i ţin –

Uite-i, fără pic de milă

S-au jurat să mi-l încurce

Pe creştin!

Vine Klaus-ncet pe stradă

Cu căciula de-astrahan

Şi cu ochelari Ray Ban.

Stă pe loc acum să vadă

Şi el ce-i.

Werner şi-a uitat învăţul:

Bate, strigă, dă din mâini:

– „Dracilor, sunteţi păgâni?

Mein Gott! Să stai cu băţul

Ca la câini!

Astfel țara ni se duce

Lălăind în chip avan:

Klaus-n mijloc, căpitan,

Scuipă-n sân şi face cruce

De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii

De prin curţi, şi sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc miraţi bătrânii

Din bordei.

– „Ce-i pe drum atâta gură?

– „Nu-i nimic. Parlamentari.

– „Ei, auzi! Cât sunt de tari,

Parcă trece-adunătură

De tâlhari!