PRIMARIE, NIET KULTURA?
Nu constituie o noutate faptul ca, de la preluarea executivului local de catre PNL, domeniul culturii nu a fost niciodata unul prioritar pentru primaria din Oradea. In momentul acesta, primaria oradeana nu are nicio strategie culturala pe termen scurt, mediu sau lung. Ultimul document de genul acesta a fost finantat si publicat in anul 2008 cu ajutorul Programului Cultural Elvetian in Romania si a fost menit sa acopere perioada 2009-2013.
Un document editat de Administratia Imobiliara Oradea, plin de banalitati si inadvertente, o strategie din care nu s-a aplicat nici macar un paragraf. Cei care au redactat “strategia” nu au fost capabili nici macar sa identifice singura institutie de cultura a primariei la acea data – Casa de Cultura a Municipiului Oradea – facand confuzie intre aceasta si Casa de Cultura a Sindicatelor (apartinand unei fundatii private, de sine statatoare).
Executivul local si-a manifestat inca din primul an de mandat intentia de a inchide aceasta Casa de Cultura (prin “externalizarea” evenimentelor culturale), intentie realizata in anul 2013, acesta fiind totodata si anul in care au fost oprite si finantarile pe care Consiliul Local le aloca pentru sustinerea proiectelor culturale ale ONG-urilor din domeniul culturii.
Prin aceste masuri, Primaria Oradea devenea astfel un non-jucator pe piata culturala locala, ignorand pur si simplu articolul 33 din Constitutia Romaniei care stipuleaza obligativitatea statului de a garanta cetatenilor sai accesul liber si neingradit la valorile culturii nationale si universale.
Lovitura de gratie
Ca si cum aceste lucruri nu ar fi fost de ajuns, consilierii locali ai PNL au reusit, la inceputul acestui an, sa mai dea o lovitura societatii civile muribunde din Oradea, marind cu aproape 500% pretul pentru spatiile luate in chirie de la Administratia Imobiliara Oradea. Masura afecteaza, in primul rand si in cel mai inalt grad, ONG-urile care au inchiriat asemenea spatii. Din totalitatea spatiilor inchiriate de primaria oradeana, 59 sunt detinute de diferite ONG-uri, asociatii si fundatii, multe dintre acestea avand activitati in domeniul culturii. Masura a fost adoptata in unanimitate de consilierii PNL cu toate ca, printre acestia se numara oameni care, teoretic, ar trebui sa inteleaga acest domeniu mai mult decat altii: Daniel Vulcu – directorul Teatrului Regina Maria sau Anca Popescu Ratiu, apropiata a comunitatii artistilor oradeni.
La aceasta masura s-au opus consilierii PSD si consilierii UDMR. Nici unii, nici altii insa nu au fost capabili (sau nu au dorit) sa concretizeze o opozitie serioasa in fata acestei masuri gresita din mai multe puncte de vedere:
– stabilirea unui tarif unic pentru metrul patrat inchiriat de la primarie pune semnul egalitatii intre capacitatea financiara a ONG-urilor, asociatiilor si fundatiilor si alti beneficiari ai respectivelor spatii (partide politice, cabinete medicale, comercianti). Cred ca este clar pentru orice om cu judecata dreapta ca nu vorbim despre aceleasi venituri, despre aceeasi posibilitate de plata.
– marirea tarifelor de inchiriere cu 500% loveste puternic exact in membrii societatii civile care au inchiriat respectivele spatii tocmai din perspectiva pretului scazut, un pret pe care si-l pot permite.
– nu s-a tinut cont de faptul ca, in cele mai multe cazuri, aceste ONG-uri, asociatii si fundatii, au primit spre inchiriere cele mai insalubre si cele mai improprii spatii (subsol, demisol, curti comune, etc), spatii pe care nu le-a dorit nimeni. In cele mai multe cazuri, in aceste spatii s-au investit bani seriosi, din bugetul si asa destul de saracacios al respectivelor ONG-uri, pentru a putea fi utilizate decent.
– nu s-a tinut cont de faptul ca aceste ONG-uri furnizeaza, asa cum pot, in conditii vitrege, un serviciu pe care primaria este incapabila (sau nu doreste) sa-l ofere: acel minim acces la cultura despre care vorbeam anterior. Servesc unui interes public ce ar trebui respectat si incurajat.
Explicatiile pentru aceasta masura sunt hilare si lipsite de argumente dar, chiar si asa, uimitor, nimeni nu le-a contestat. Una dintre explicatii afirma ca “primaria are nevoie de bani”. Un truism. Sigur ca are nevoie de bani, nimeni nu contesta acest lucru. Cine nu are nevoie de bani? Dar, personal, nu pot considera acest lucru un argument atata vreme cat citesc pe lista de plati a primariei ca se cheltuie aproximativ 10 000 de lei pentru achizitia de penare personalizate si stilouri “handcrafted”, cu 300-400 de lei/bucata. Alta explicatie afirma ca banii stransi in plus (aproximativ 24 000 de lei/luna) vor fi investiti in reabilitarea fatadelor cladirilor istorice. Fix de acesti 24 000 de lei smulsi ONG-urilor depinde viitorul orasului nostru iar primaria, cu un buget consolidat de venituri de aproximativ 900 000 000 de lei, nu se poate descurca fara aceasta suma!
Lasati ONG-urile sa vina la mine!
In aceste conditii, in “nemarginita lor marinimie”, consilierii locali (aceiasi care au votat marirea chiriilor) au anuntat ca disponibilizeaza si un buget anual de 300 000 de lei care urmeaza sa fie acordat sustinerii unor proiecte ce vor fi selectate.
Tot printr-o hotarare de consiliu local s-a stabilit ca ONG-urile care devin partenere ale primariei, pot beneficia de o scutire de impozit pentru spatiu inchiriat de la primarie, reducandu-si astfel povara financiara cauzata de ridicarea chiriei.
Mircea Malan, viceprimar Oradea: „Suma prevazuta pentru finantari nerambursabile va fi repartizata dupa derularea procedurii de selectie publica de proiecte. Va fi vorba de organizarea de actiuni care sa fie vazute de oradean in strada si care sa se desfasoare corelat cu evenimentele organizate de Primarie”.
Sa incerc sa va “traduc”: din cele doua trasari de condei de mai sus, fara a scoate un ban din buzunar, primaria obtine atat “supunera” unor reprezentanti ai societatii civile cat si renumele de sustinator al acesteia.
La pomul laudat sa nu te duci cu sacul
Inainte de a va buluci ca sa semnati ca faceti “evenimente in strada” (da, musai sa fie in strada) si sa deveniti “parteneri” trebuie sa stiti ce inseamna aceste “finantari nerambursabile” si sa intelegeti mecanismul lor.
In primul rand, suma de 300 000 de lei alocata anului 2016 reprezinta mai nimic, raportata la bugetul anului 2009 (1 500 000 de lei), anul cand consilierii nostri minunati au decis ca societatea civila merita tot mai putina sustinere, pana la eliminare ei totala in anii 2013, 2014 si 2015, conform tabelului de mai jos. In comparatie cu anii 2006, 2007, 2008, suma tinde si mai mult catre un frumos zero barat pentru ca, fostul executiv democrat (si acela de trista amintire) aloca totusi acestui demers sume cuprinse intre 2 400 000 si 3 700 000 de lei.
In al doilea rand, asa cum arata adocumentele, sumele importante de bani au mers, an de an, preponderent catre anumite fundatii, asociatii si ONG-uri. Exista anumite ONG-uri care au primit, an de an, bugete din aceste finantari, uneori depunand proiecte, simultan sau alternativ, pe mai multe domenii de activitate/comisii.
In al treilea rand, daca se pastreaza algoritmul anilor trecuti, se vor inventa iarasi cateva comisii formate din, ati ghicit, consilieri locali care vor decide soarta acestui buget. La fiecare comisie, suma aceasta se imparte conform algoritmului aproximativ dat de marimea populatiei din referendum: 70% partea romana, 30% partea maghiara. Daca aveti rabdare sa centralizati datele si sa impartiti procentual (asa cum am facut eu), gasiti datele cu finantarile acordate in anii 2006-2012 aici.
In al patrulea rand, cine sunt acesti specialisti care judeca impartial, dau verdicte, apreciaza necesitatea sau impactul unui proiect depus spre finantare? Aceiasi consilieri locali care, de ani de zile, indeplinesc rolul complex de a mima un proces democratic, decizional prin ridicarea mainii la comanda sefului de partid?
Ce-ti doresc eu tie…
Exista uscaturi si in padurea societatii civile. Exista uscaturi si in administratia publica locala.
Doresc sa se faca ordine in aceasta harababura, primaria sa-si angajeze profesionisti capabili sa gestioneze aceste situatii si sa sustina activ, profesional si transparent societatea civila din Oradea si, in special, acea parte care se ocupa de domeniul cultural. Apreciez ca se lucreaza la infrastructura dar, din 2008 incoace, nu facem nimic altceva decat sa tragem conducte, sa zugravim, sa turnam asfalt si beton. Tinerii pleaca din oras iar in bugetul de disponibilitate si de interes al adultilor gasesti din ce in ce mai rar cuvantul “cultura”. Vom ajunge la vorba aceea “Oradea este un oras superb, pacat ca este locuit”.
“Investiţiile în cultură şi în educaţie sunt investiţiile celei mai sigure în viitorul acestui oraş, căci fiecare om pe care îl educăm este un cetăţean pe care îl câştigăm”.
Declaratie din anul 2008, Ilie Bolojan, candidat la functia de Primar al Municipiului Oradea (si) in anul 2016.
Balbajan isi bate joc de Oradea, dar mai ales de oradeni ! La ultima intalnire cu directorii de scoli si licee, a spus in fatza tuturor ca vrea sa desfiinteze TOATE liceele din oras, sa ramana doar Eminescu si Gojdu, iar pe celelalte sa le transforme in scoli profesionale. Cand un director l-a intrebat, siderat pur si simplu, „si cu profesorii ce facem ?”, tembelul de primar i-a raspuns „ii dati afara !”. Asta vrea sa faca din Oradea, un oras de scoli profesionale care scot muncitori, palmasi pe 7-800 de lei, usor de manipulat ! Sper ca-l mai voteaza dracu’ !