LA MULTI ANI, NATIONAL FM ORADEA!!!


Prezicerile „mamei Omida”…

Pierdut in aglomeratia specifica lunii decembrie, ocupat cu una si cu alta, am scapat din vedere o aniversare foarte importanta…ceea ce e trist! Bine, niciodata nu am fost bun la capitolul aniversari, adica nu va bazati pe mine sa tin minte date de nastere si alte momente speciale. Dar totusi, parca nu trebuia sa uit de aniversarea asta. Pentru ca aniversez ceva ce, intr-un fel, mi-a schimbat viata…cursul acesteia adica.

Colegul Dacin mi-a amintit ca s-au implinit (in 2 decembrie) 5 ani de National Fm in Oradea. Eu uitasem de asta.

In 2 decembrie 2002, la 6 dimineata, eu eram cel care spunea, clar si raspicat, de la microfonul National Fm Oradea…”buna dimineata, Timisoara!”. Abia venisem in Oradea, plin de sperante, de idei, de chef de viata, statusem la radio pana la 2 noaptea ca sa montam sculele de emisie si…inca nu realizam unde sunt asa ca, normal, luat din pat dupa 3 ore de somn…am crezut ca sunt acasa, la Timisoara. Si am zis-o…buna dimineata Timisoara!

Pe vremea aceea, defunctul radio Sonvest (rebotezat National Fm) salasluia deasupra orasului, in varf de deal, pe celebra strada Janus Panonius. O casa veche si darapanata ce statea sa cada (daca nu o fi cazut intre timp). Un studio de radio rudimentar, casete audio (!!!) si o pereche de casti pentru toata lumea (si alea lipite cu banda adeziva albastra). O strada pe care nu puteai urca iarna cu masina si niste caini care ma fugareau zilnic, la 5 dimineata cand veneam la radio. O camera insalubra, plina de sobolani, fara incalzire si in care mai viscolea si zapada. Stateam la Astoria, mancam muuuult pateu si fumam tigari Kosuth, ieftine si pacatoase. Orasul mi se parea de neinteles, toata lumea vorbea o limba care nu imi spunea nimic, prea multe sensuri unice si vremea foarte morocanoasa. Invatasem sa spun, in ungureste, hamis kutya. Cam astea erau primele mele impresii despre Oradea, la vremea aceea.

In alta ordine de idei, colegii erau putini dar faini, se radea mult, se lucra mult mai mult decat acum si mult mai serios. Treburile radioului se faceau cu masinile personale (Dacia mea, Fordul lui Dacin si un Espero al firmei). Toate damblagite de vreme rea si de prea multi kilometri. Mergeam in tara sa deschidem alte statii National Fm, caram sucuri cu ele, munceam si ne distram. Eu am vopsit usile de la studioul de emisie, am legat un termometru in bradul din curte (ca sa dau temperatura) si am pus cartoane de oua pe pereti pentru antifonare. Arata “bine” studoiul, cartoanele de oua erau acoperite cu panza de sac. In tot radioul sa tot fi fost vreo 2 calculatoare (unul dintre ele e si acum pe biroul meu). Dacin monta top 100 si il scria pe cd-uri ca sa il trimita in tara, la celelalte statii. Politistii si pompierii si medicii ma urau pentru ca ii sunam la 5 dimineata ca sa ii intreb ce s-a mai intamplat, ca sa dau la radio. Aveam putere de munca, rezistenta si credeam ca mutam muntii din loc. S-a si vazut. National Fm, pana in 2004, a insemnat ceva. Atceva decat este acum. Nu spun mai multe.

In 2004 ne-am mutat in centru. Alte conditii, frumos, curat, scule profesioniste, televiziune, inca un post de radio, mai multi bani. Atunci s-a dus dracului totul!

Au urmat alti 2 ani de munca, alte promisiuni neindeplinite. Alte idei, alte promotii, alte campanii, sentimentul ca realizam ceva in domeniul asta.Intre timp, smecherii care au stiut sa profite de munca celor care puneau osul la treaba, au ajuns in posturi bine platite si au uitat de iobagii care ii ajutasera sa ajunga acolo. C-asa-i in tenis! Nu dau nume, n-are sens.
Asta a insemnat, pe ffff scurt, National Fm Oradea, din 2002 incoace.

Raman amintirile (doar cele frumoase).

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

5 comentarii

  • Marius Fitero
    21 ianuarie 2009 at 3:20 PM

    Flavius hai sa iti spun si tie sa nu mori curios(ca tot zici ca esti batran)eu nu am fost in Italia ci in Spania am lucrat la o fabrica de mobila,nu mi-e rusine sa spun asta.Faza e ca ma uit la ce ati realizat in astia 5 ani de cand nu mai sunt in radio si pot sa iti spun cu mana pe inima : „jalnic”(admir faptu ca ai slabit).Macar eu am cu ce ma lauda,am un apartament,un golf 4,si toata casa arata ca a lui Dj Tiesto…numa Pioneer si Jbl…(visul oricarui dj:)….mama ce m-ai enercat cu faianta ta puteai sa scrii si tu (plecat din radio)…stii cu ce ma consolez?eu am facut bani intr-o luna cat faceati voi in 6 pacat ca a aparut criza asta ca poate te duceam si pe tine in Spania la portocale(sigur nu aveai de ce sa te plangi)…da las ca o fi mai bine!!!discutam mai multe cand o sa ne mai intalnim…noroc!

  • Flavius Bunoiu
    6 decembrie 2007 at 10:44 AM

    …tinerii traiesc cu sperante iar batranii din amintiri.Noi suntem batrani!Asta e!

  • adi
    6 decembrie 2007 at 10:35 AM

    Cred ca am ajuns niste personaje care traiesc din amintiri. Chiar daca nu e sanatos, nu avem ce face. Realitatea e nasoala, rau de tot, si are sanse sa se imputa si mai tare. Asa ca ne raman doar sweet old memorie (cred ca asa se scrie:)

  • Flavius Bunoiu
    5 decembrie 2007 at 8:38 PM

    Nu iti vine sa crezi ca eram asa „mumos”?
    :))
    Multumesc pentru aprecieri!

  • Oana
    5 decembrie 2007 at 7:16 PM

    Hey man, ala nu esti tu in poza! 🙂 cred ca e retusata! Oricum, sunteti o echipa buna!

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

OMAGIU

16 septembrie 2013

Merg la referendum

4 octombrie 2018

PPx