ORADEA CUMPARATURILOR


Azi am vreme de pierdut. M-am gandit sa merg in piata, nu am mai fost cam de prin 2004. E dimineata si, chiar daca suntem in septembrie, canicula pare sa aiba o ultima zvacnire de orgoliu. Toropit de caldura, ma strecor greoi cu masina, in ritm de melc, cat mai aproape de intrare. Cu putina sansa, reusesc sa parchez si o iau agale, la pas, prin furnicarul de oameni.

Pe marginea santului si-au intins marfa “ghinionistii” care nu au reusit sau nu isi permit sa “tina” o masa in piata. Majoritatea comerciantilor de ocazie sunt batrani care si-au scos la mezat amintirile. S-au trezit cu noaptea in cap pentru a prinde un loc cat mai bun si motaie, toropiti de caldura, pe scaunele improvizate din te miri ce. Bucati desperecheate din viata lor sunt intinse pe jos si asteapta cumparatori. Rame vechi de ochelari, carti cu coperta patata si rupta, tablouri in ulei, fotografii vechi de familie, un stetoscop ruginit, o ceasca de portelan, o butelie de voiaj, o casca de soldat, toate acestea au povestea lor. Pretul nu e pe masura istoriei obiectelor ci pe masura nevoii in care se zbate vanzatorul. Gasesc un ceas rusesc, cu ecranul spart. Batranul nu isi lauda produsul, nu imi da asigurari ca mai are inca viata in resorturi. Imi spune doar pretul, cu glas nesigur. Nu pare sa se bucure ca il vinde dar mi-l intinde, oarecum resemnat. N-are rost sa negociez pretul, stiu ca are nevoie de banii aceia. Nu imi raspunde la salut si se aseaza vlaguit pe scaunel in asteptarea unui alt client care sa ii dea cativa bani pe o alta aminire.
Putin mai departe, printre sutele de amatori de chilipiruri, se strecoara incet o caruta plina cu fier vechi. Martoaga atarnata in hamuri profita de orice oprire pentru a smulge, de pe marginea drumului, cate un smoc de iarba aproape uscata. Nu pare sa dea prea multa importanta nici biciului care se abate, parca prea des, pe spatele-i costeliv, nici sutelor de decibeli care urla din masinile ce trec pe langa ea. Fumul gratarelor, mirosul de mititei, placinte si bere ieftina fac aerul, si asa incarcat de praf, si mai greu de respirat. Lume multa si pestrita la intrarea in piata: e agitatie mare, coada “ca la urs”, doi cetateni au dat la maxim muzica din masina si danseaza vadit multumiti de “afacerile” incheiate. Ceva mai incolo, asezata pe o bordura, o femeie fara o mana canta din frunza. Se opreste, ori a obosit, ori asteapta sa se termine explozia de veselie a vecinilor de conjunctura.
Achit taxa de 1 leu si intru in piata. Trec printre targovetii care ma imbie cu orice, de la sosete si chiloti, pana la undite si telefoane de provenienta dubioasa. Sute de masini stau inghesuite una in alta, inca de la intrare. Dacii rablagite, limuzine “ultimul racnet”, biciclete, scutere, motociclete si chiar cateva camioane, toate asteapta sa isi gaseasca un nou stapan. Preturi diverse, pentru toate buzunarele si clienti multi. Nu par insa teribil de interesati ci par sa fi venit doar ca sa mai piarda vremea prin piata si ca sa aiba subiect de discutie, spre seara, la o bere cu vecinul.
Privirea iti zboara peste zecile de gramezi de haine purtate catre supermarket-urile si mall-urile aflate in imediata apropiere a pietei. Real-ul e arhiplin, Obi va astepta si el clienti in curand, peste drum se munceste intens pentru Era Park, Carrefour iar ceva mai incolo deja se inalta Tiago Mall. Lotus pregateste o noua aripa, Oradea Plaza e in febra constructiei si cine stie cate alte mall-uri, hypermarket-uri si supermarket-uri vom avea anul viitor in Oradea. Ne sunt prezentate si oferite ca “destinatii de shopping si divertisment”. Aer conditionat, gresie, faianta, sticla, finisaje scumpe, chirii fabuloase pe metrul patrat, produse mii si mii si preturi umflate. Intre timp, piata se pare ca va fi impartita in doua (masini si ”restul lumii”) si mutata pe alte amplasamente, in afara orasului.
Nu stiu cum va arata Oradea peste cinci ani dar, din punctul de vedere al cumparaturilor, se pare ca avem deja trei categorii: cei ai pietei, cei ai mall-ului si cei ai Ungariei, Austriei, Italiei s.a.m.d. Tu din care categorie faci parte?

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

Un comentariu

  • florinush
    13 septembrie 2008 at 6:36 AM

    Mie imi place sa merg peste tot, adica tot ceea ce tine de fructe, legume si carnita cumpar de la piata, in general imbracamintea din Ungaria si Austria cand e sezonul reducerilor … iar celelalte cumparaturi din” marile si micile „magazinele autohtone! Aplic principiul „ma intind cat ma tine plapuma” la capitolul cheltuieli si atunci ….
    E drept ca imi place curatenia , ordinea, siguranta … dar si oamenii, teribil de mult, si unde poti incropi oleaca de sporovaiala ….???

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

3 octombrie 2013

AVEREA MEA CUI RAMANE?

19 iunie 2012

NICOLAE BOLCAS

15 martie 2017

PPx