POPOR, CAUT IDENTITATE!

Dupa lupte”seculare” a aparut si numarul 10 din Business News.

Luna trecuta, la Cluj, o banca a fost jefuita de cativa romani. Se mai schimba rolurile, nu?
La Oradea, un planseu de mall in constructie a pierdut lupta cu gravitatia si s-a prabusit peste muncitori. De vina par sa fie chiar victimele care, culmea, se aflau pe santier.
Tot luna trecuta, dar la Iasi, 49 din cei 60 de politisti de la Politia Rutiera au fost pusi sub urmarire penala sub acuzatia de luare de mita. Ceilalti 11 aveau un alibi solid : erau angajati doar de o saptamana.
Purtatorul de cuvant al lui Boc a avut o disputa teritoriala cu cativa tineri intr-un stabiliment ce difuzeaza, preponderent, muzica “la moda”. Adica s-au incaierat intr-o crasma cu manele pe motiv de “Ba, cum nu am masa? Va sparg, voi stiti cine-s eu??”.
Toate aceste subiecte le stim din cutiuta magica in fata careia adormim, mancam, ne spalam pe dinti si mai facem si alte cateva lucruri asupra carora voi pastra discretia. Acestea sunt stirile zilnice, aflate de la televizor. Stiri triste pe care mintea mea incearca sa le refuze. Stiri pe care nu le doresc dar care ilustreaza perfect modul incalcit si ridicol in care functioneaza societatea de astazi.
Zi de zi, ora de ora, televizorul ne bombardeaza cu “live-uri’, “breaking news” si “editii speciale”. Reteta e simpla: se ia una bucata fetiscana dornica de afirmare, abia intrata in campul muncii, si se aseaza frumos, la cadru. Vorba poetului: “La un semn, deschisa-i calea…”. Urmeaza cateva minute bune de relatare de la locul faptei. De fapt, minute in sir cu aceeasi informatie repetata obsesiv, ca sa ne intre bine in neuroni. Relatarea e, obligatoriu, asezonata cu balbaieli, gafaiala si masacrarea limbii romane. Neaparat, pentru senzatia de inedit si senzational, se adauga o voce gatuita de emotie, sora cu panica, inghitire in sec si plescaieli emotive. Obligatoriu, prestatia reporterului va contine urmatoarele sintagme: “din ultimele informatii reiese ca”, “trebuie sa stiti ca”, “se pare ca”, “conform ultimelor informatii” “oamenii legii declara ca” si, preferata mea, “va vom tine la curent”. Dupa incheierea apoteotica a relatarii “din teren”, urmeaza dezbaterea subiectului, asa-zisa “sezatoare din platou”. Si aici avem o reteta simpla. Se ia una bucata moderator, se aseaza la o masa si se orneaza cu cativa analisti, dupa disponibilitate. In lipsa de analisti se pot adauga doi-trei datatori cu parerea, dupa interes. Se va bate bine apa in piua, pret de cateva zeci de minute si apoi se va da la foc mocnit pana la urmatoarea “editie speciala”. Produsul se serveste cald sau rece, dupa indicatiile mogulului iar moderatorul va mentine constant o atitudine morocanoasa, aparent echidistanta.
Acesta este “felul principal de mancare” pe care televiziunile ni-l servesc zilnic, cu justificarea ca “telespectatorul trebuie sa stie, sa fie informat”. Singura problema a televiziunilor pare sa fie legata de faptul ca romanii nu mor suficient de spectaculos si cu frecventa necesara alimentarii zilnice a buletinelor de stiri.
Intrebarea mea este simpla: chiar vrem sa vedem asa ceva in fiecare zi? Avem o nevoie necontrolata de a sti cine a mai murit, cine si ce a mai furat, cine pe cine a mai violat, cine pe cine a mai injurat sau cine pe cine a mai scuipat? Cifrele de audienta pentru astfel de programe par sa spuna ca romanul este dependent de tot ceea ce emana superficialitate, violenta si penibil. Ne plac manelele, tricourile cu paiete si masinile epatante. Interesul pentru arta, cultura, frumos dispare de la o zi la alta, suntem dezbinati si uniti doar prin pasiunea comuna pentru spart seminte pe stadion.
Se spune ca suntem definiti de modul in care actionam in mod constant, de ceea ce facem in fiecare zi. Pot doar sa sper ca apetitul nostru deosebit pentru derizoriu este doar o etapa, o faza pe care o vom depasi la un moment dat. Altfel suntem in mare pericol, acela de a avea o identitate ce nu ne va face onoare.