Probabil cea mai frumoasa statie de autobuz scolar din Romania

Anul acesta, in plina pandemie, am cumparat un magazin de flori din Oradea pe care l-am desfacut bucata cu bucata, l-am restaurat, l-am dus la 20 de kilometri departare, in ultimul sat de pe granita de Vest a Romaniei – Parhida- si l-am transformat in statie de autobuz pentru copiii de-acolo. Proiectul a durat aproape 6 luni, a costat aproape 3 000 de euro si a fost realizat cu ajutorul donatiilor si muncii a aproximativ 80 de oameni care au dorit sa se implice. I-am spus “Statie de bucurie” pentru ca este mai mult decat o simpla statie pentru autobuzul scolar: are muzica non-stop, carti gratis, colt de citit si e colorata, luminoasa si primitoare. O puteti gasi pe Facebook sau Instagram, dar si pe Tripadvisor si Google Maps.

De ce am facut asta?

Ani de zile am tot trecut pe langa vechea statie de autobuz si ma durea sufletul sa vad cum se degradeaza intr-una si mereu mi-am spus ca ar trebui sa fac ceva in privinta asta. Ultimele furtuni au luat-o pe sus si au rostogolit-o in sant. Era simplu sa o repar pe cea veche cu cateva placi de plastic si, cu siguranta, m-ar fi costat mult mai putin, atat financiar cat si ca timp, munca si bataie de cap. Dar, in schimb, am ales sa fac altceva. Parhida este un sat in pusta, situat la aproximativ 20 de km departare de Oradea, cu putin peste 400 de locuitori, jumatate maghiari, jumatate romani si cu cateva zeci de copii care pleaca (plecau, inainte de pandemie) din aceasta statie catre scoala. Oferta de timp liber pentru copii si tineri, ca in aproape orice sat de acest gen, e aproape inexistenta. M-am gandit ca, daca tot ma apuc de treaba, statia ar trebui sa fie mai mult decat un loc in care sa te feresti de vant si ploaie cat timp astepti autobuzul. De aceea are muzica non-stop, functioneaza si ca biblioteca si va avea, in curand, propriul punct wifi. De asemenea, mi-am propus sa construiesc in jurul ei un spatiu verde si de relaxare, cu banci, cu un minim loc de joaca si masa cu tabla de sah.

N-am construit o statie de la zero ci, in schimb, am ales sa refunctionalizez un magazin de flori cu care oradenii s-au obisnuit in ultimii 14 ani in zona centrala a orasului si care a apartinut unui florar care, la fel ca mine, a facut ce-a putut ca sa schimbe mersul lumii. Cand n-a mai putut, am preluat eu povestea lui si am dus-o mai departe. Ceea ce sper sa se intample si in cazul meu, atunci cand si daca voi abandona. Practic, am pus in acest proiect atat munca, timp si un scop practic cat si o poveste cu talc, asa cum ii sta bine oricarui proiect facut din suflet. Pentru aceia dintre voi cu rabdare la citit, aici gasiti toata povestea, scrisa cu lux de amanunte, de parca ar fi izvorat din insasi pana lui Balzac sau Sadoveanu. Ceea ce cititi aici e doar un rezumat al rezumatului, ca sa nu va rapesc timpul de pomana daca nu sunteti interesati de asa ceva.

Ce vreau sa fac mai departe?

Faptul ca am ales acest sat nu este intamplator. Aici se afla Casa Cultura in Miscare, un ONG din care fac parte, si incercam – de ani de zile – sa transformam o gospodarie taraneasca autentica in primul centru cultural independent din aceasta zona si in prima initiativa de rezidente artistice din aceasta parte de tara. Asa cum am putut, din donatii si din surse proprii, cu voluntari, suntem aproape de reusita: anul trecut am gazduit primii artisti aici, cativa sculptori in marmura si lemn. Pe langa asta, aici am mai tinut ateliere creative de sculptura, modelaj si pictura pentru copii, concerte de nai, spectacole de teatru, proiectii de film si chiar DJ si expozitii de viniluri si grafica din perioada comunista. De-a lungul timpului am mai organizat festivaluri de film documentar sau o serie de conferinte pe diferite teme. Toate gratuite pentru public. Ne-am mai “batut” pentru reabilitarea statuii lui Emanuil Gojdu din Oradea si facem parte din Culture Action Europe, o organizatie europeana de tip umbrela pentru mii de artisti, profesionisti din sectoarele creative si organizatii non guvernamentale cu sediul in Bruxelles. Despre toate aceste lucruri puteti citi aici. 

Pentru viitor as vrea sa putem termina lucrarile la gospodarie ca sa putem caza si dezvolta taberele de creatie artistica, as vrea sa reluam – atat cat ne va lasa pandemia – spectacolele si evenimentele si as vrea, incetisor, sa implic satenii intr-un proiect de amploare care ar trebui sa transforme zona intr-o destinatie culturala si de timp liber pentru cei din zona urbana apropiata (Oradea) dar si pentru cei din Ungaria care sosesc in tara pe autostrada si prin punctul de trecere recent infiintat.

Daca puteti da o mana (sau mai multe) de ajutor pentru ca toate acestea sa mearga mai departe, ma gasiti la 0751 254 234 sau la contact (@) culturainmiscare (.) ro si vom gasi o cale.