Cum am facut o statie de autobuz scolar dintr-un magazin de flori


Pentru postarea aceasta am muncit 6 luni (aici a inceput totul). Nu pentru ca mi-as gasi chiar atat de greu cuvintele ci pentru ca atat a durat realizarea proiectului despre care urmeaza sa scriu in randurile urmatoare. Ce-am facut, pe scurt, si-apoi detaliez:

Am cumparat un magazin de flori din Oradea pe care l-am desfacut bucata cu bucata, l-am restaurat, l-am dus la 20 de kilometri departare, in ultimul sat de pe granita de Vest a Romaniei si l-am transformat in statie de autobuz pentru copii. Totul din donatii private si cu ajutorul a aproximativ 80 de oameni care au dorit sa se implice. I-am spus “Statie de bucurie” pentru ca este mai mult decat o simpla statie pentru autobuzul scolar: are muzica non-stop, carti gratis, colt de citit si e colorata, luminoasa si primitoare. O puteti gasi pe Facebook sau Instagram, dar si pe Tripadvisor si Google Maps.

Cateva date tehnice: magazinul de flori despre care va spuneam nu este o cladire, asa cum poate v-ati imagina, dar este totusi destul de voluminos pentru ca a fost nevoie de un transport agabaritic si de o macara pentru a-l transporta si refunctionaliza. Este, in fapt, un chiosc de lemn in stilul Art Nouveau, realizat pe comanda, din lemn de brad si fag, stratificat, acoperit cu o cupola din cupru si are forma octogonala. Are 30 de geamuri dublu stratificate (din motive de confort termic si siguranta la spargere accidentala), o suprafata utila de aproximativ 10 metri patrati, si o inaltime de aproximativ 4 metri la varful cupolei. In forma de-acum, are 10 locuri pe scaune (dar poate acomoda mai multe persoane). Tot din ratiuni de siguranta (pentru a nu avea retele electrice sub tensiune in timpul zilei, cand este cel mai probabil sa fie folosita de copii neinsotiti de adulti) statia este conectata si sincronizata in reteaua de iluminat public care functioneaza doar noaptea si este iluminata cu sisteme LED care consuma foarte putin. In timpul noptii, chioscul isi incarca din acest sistem, la propriu, bateriile (acumulatorii) cu care, pe timpul zilei tine in functiune un radio si un sistem de amplificare ce transmite muzica si stiri non-stop dar si un sistem de monitorizare video. Statia mai are un colt confortabil de citit, va fi “aprovizionata” in curand cu carti in romana si maghiara si va functiona practic ca un mini-centru cultural si de petrecere a timpului liber pentru copii si nu numai. In jurul statiei am inceput amenajarea unei suprafete de aproximativ 100 de metri patrati pe care, dupa decopertare, am adus pamant potrivit pentru flori si spatiu verde si am plantat, deocamdata, aproximativ 60 de crizanteme. Urmeaza, anul viitor, alte soiuri de plante si flori perene, un mic loc de joaca si cateva banci si mese in aer liber dar si un punct de acces wifi gratuit.

Ce m-a “apucat” de am facut asta?

In anul 2016, impreuna cu cativa prieteni din Asociatia Cultura in Miscare, am decis sa “miscam” lucrurile cumparand o gospodarie (cu casa si terenul aferent) in satul Parhida, Bihor. Apoi am inceput transformarea acesteia intr-un centru cultural dedicat unui program de rezidente artistice – primul de genul acesta in aceasta parte de tara – dar si evenimentelor culturale atipice, desfasurate in sezonul cald. Despre aceasta asociatie si proiectele ei puteti citi aici.

Circuland prin sat in acesti ani, nu am putut sa nu observ statia pe care o foloseau copiii pentru a astepta microbuzul scolar. Aceasta se degrada de la an la an (de vreo doua ori a luat-o si furtuna pe sus si a tavalit-o prin santuri) si m-am tot gandit cum sa fac sa schimb asta. Pe vremea mea (deh, ca batranii), nici macar nu putea fi vorba despre autobuz scolar. Inca imi sunt vii amintirile cu intorsul de la scoala dupa-amiaza, pe intuneric, fugarit de caini vagabonzi in timp ce imi luminam calea cu o lanterna ruseasca, cu dinam. 

Anul acesta (2020), in ciuda pandemiei, se pare ca proiectului i-a venit timpul. Am luat legatura cu primarul comunei Tamaseu, Matyi Miklos, i-am spus ce vreau sa fac si mi-a acordat tot sprijinul.

Asa se nimereste, vreau mereu mai mult si aleg si calea mai grea pentru a realiza ce mi-am propus. Mi-am dorit pentru copiii din acest sat ceva mai mult decat o cutie in care sa se poata adaposti de vremea rea. Era simplu, rapid si, mai ales ieftin sa repar vechea statie cu cateva placi de policarbonat. Dar am vrut sa aiba la dispozitie un loc special din care sa plece catre scoala si la care sa se intoarca cu bucurie atunci cand vin acasa. Un locsor confortabil, cu muzica, colorat, luminos, cu carti, cu desene atarnate pe pereti, ceva ce nu te-ai astepta sa gasesti in ultimul sat de pe granita tarii. Am stat mult si m-am gandit cum ar trebui sa arate, cum sa fie construita, de unde sa incep si, mai ales, cu ce bani. Pana m-a “lovit” ideea de a cumpara si muta magazinul acesta de flori din Oradea si atunci totul a capatat sens.

Magazinul de flori, cel transformat in statie de autobuz, are o istorie lunga, de aproximativ 14 ani. Oradenii il cunosc din anul 2007 cand a fost amplasat in Piata Unirii. In 2015, magazinul a fost mutat in Parcul Libertatii din Oradea din cauza lucrarilor de reabilitare din piata centrala. Chioscul a apartinut lui Marius Sabau, cunoscut oradenilor ca “Marius Florarul” si apreciat pentru buchetele sale creative de flori dar si altora, chiar si la nivel national, pentru initiativele lui iesite in comun. Ani la rand, pe cheltuiala proprie, acesta a infrumusetat Parcul Libertatii din Oradea cu zeci de mii de lalele si crini plantati si ingrijiti ca in povesti, intr-o atmosfera boema si creativa acompaniata de beculete colorate si de o pianina amplasata in aer liber la care se putea aseza oricine sa cante si sa ii incante pe trecatori. In urma unor neintelegeri cu Primaria Oradea, Marius a ales sa paraseasca Oradea impreuna cu familia sa iar chioscul urma sa fie, probabil, executat si apoi demolat pentru a fi inlocuit cu unul modern, de metal si sticla. Mii de oradeni s-au plimbat si au admirat, pe gratis, ani de zile munca acestuia, s-au facut zeci de mii de poze colorate, ba chiar si Primaria s-a promovat intens in presa cu munca florarului. La plecarea acestuia, multi au empatizat cu el – online, desigur – dar nicio mana de ajutor nu s-a intrezarit. Mi s-a parut nedrept acest lucru si, practic, mi-am asumat eu repararea unei datorii morale a orasului fata de un om care-a facut bine. Acesta este si motivul pentru care am vrut sa ofer o continuare povestii magazinului de flori si mi s-a parut potrivit sa-i dau o noua viata ca si statie de autobuz scolar pentru copii. Asa ca l-am cumparat, l-am demontat bucata cu bucata, l-am restaurat si l-am mutat. Am reusit sa salvez chiar si geamurile pictate manual si, chiar daca l-am vopsit si i-am dat o noua identitate, magazinul si exemplul lui Marius nu au disparut ci au evoluat, s-au transformat in altceva. Asa s-a nascut proiectul “Statiei de bucurie”.

La ce m-am asteptat si ce am primit?

De la bun inceput, aproape ca nu a fost zi in care sa nu primesc “incurajari”. “Nu inteleg de ce te chinui, pentru ce muncesti atat, nu o sa aprecieze nimeni, o faci degeaba, mai bine faci altceva cu banii sau – alta varianta – nu o sa stea in picioare, o sa o distruga in sat, acolo”. De atlfel, e de inteles: ce asteptari ai putea avea de la locuitorii unui sat din pusta cand cetateni din Oradea Mare, in plin centrul orasului, au vandalizat pianina, au spart geamurile chioscului, au furat florile si, intr-un suprem exemplu de ironie, mi-au furat bormasina in timp de demontam chioscul pentru a-l muta? Vorba-aceea: nicio fapta buna nu ramane nepedepsita. Cu toate acestea, n-am avut ce face decat sa-mi vad de treburile mele si fiecare donatie sau oferta de ajutor m-au incurajat sa merg mai departe. Una dintre ele a fost extrem de importanta: un copil din sat a venit la magazin si a lasat 5 lei, probabil banii lui de bomboane, pentru noua statie cand a auzit ca e nevoie.

In ciuda avertismentelor si prevestirilor apocaliptice, deocamdata acestea nu s-au adeverit, statia e acolo de luni de zile, nu a spart nimeni niciun geam, o parte din oamenii din sat au si donat bani si au ajutat la lucrari. Ba mai mult, daca la inceput ma priveau circumspecti, acum claxoneaza, ma saluta cand ma gasesc acolo mesterind cate ceva sau imi transmit felicitari iar altii au ajuns sa imi povesteasca cum au scos cate-un cetatean sau altul afara fiindca i-au gasit fumand inauntru. Pentru ca statia nu e folosita doar de copii ci acum a fost “adoptata” de toti cetatenii care asteapta in zona aceea un mijloc de transport, e a satului deja. Practic, e si un experiment social in desfasurare, un fel de teorie a “geamurilor sparte” dar pe dos. Adica sadim o samanta de bine si asteptam ca altii sa urmeze exemplul.

Cum am strans banii necesari?

Proiectul a costat, pana acum, aproximativ 3 000 de euro, constand in bani efectiv cheltuiti dar si contravaloarea aproximata a serviciilor, muncii sau produselor oferite voluntar de prieteni si necunoscuti. Este, fara indoiala, proiectul pentru care m-am intrebuintat cel mai serios pana acum pentru a strange suma necesara, data fiind si pandemia care ne-a schimbat tuturor viata. Pur si simplu am vorbit cu oamenii, sute de oameni. Nu am cerut, doar am povestit ce vreau sa fac. Am transmis newslettere, am publicat pe blog, am postat pe Facebook, Twitter, Instagram, orice am putut folosi in social media. Am facut stiri in presa, am pus cutii de donatii in oras, am facut spectacole de teatru. Incet, incet am strans banii necesari, in hopuri si cu sincope dar i-am strans. Proiectul a durat 6 luni si aproximez ca s-au implicat direct (donatii si munca efectiva) aproape 80 de oameni.

Cine m-a ajutat? (in ordine aleatorie)

  1. Asociatia Cultura in Miscare
  2. Primaria Tamaseu
  3. Matyi Miklos
  4. Serban Borda (Asociatia Teatrul de Copii)
  5. Delia Ungur
  6. Buzlea Valentin
  7. Olivera Draia
  8. Cornelia Sarkozi
  9. Delia Ungur
  10. Parvulet Mihai
  11. Sime Ruxandra
  12. Pop Marius Vlad
  13. Oliver Kocsis (Multitask)
  14. Lezeu Carmen
  15. Madalina Rusu
  16. Georgeta Szabo
  17. Iepan Dorela
  18. Melita Avramescu
  19. Tudor Ursente
  20. Anca Morar
  21. Indries Gabriel
  22. Gergely Erno
  23. Marincas Olivia
  24. Maria Ursente
  25. Oana Jankay
  26. Anitta Hipper
  27. Catalin Popa
  28. Claudia Abrudan
  29. Fenesi Eniko
  30. Marius Verigoi
  31. Ramona Novicov
  32. Ioan Gal
  33. Sovarschi Marius
  34. Vasile Dumitriu (Surubex)
  35. Vasile Negrut
  36. Adrian Derban (Paints Market)
  37. Razvan Chiriac
  38. Radu Gal
  39. Calin Chise (Flori Homorog)
  40. Anca Ghitea
  41. Teofil Gale
  42. Diana Hubert
  43. Mos Ion Roata
  44. Luana Lungu
  45. Attila Nyri
  46. Delia Constantin (Farmaciile Viva)
  47. Ioana Lorena Pop
  48. Cosmin Davidoaia
  49. Mircea Daru
  50. Andras Alexandru
  51. Anca Ghitea
  52. Ghitea Gheorghe
  53. Gombos Tunde
  54. Laura Furcovici
  55. Vasadi Haini
  56. Suli Anamaria
  57. Andras Voichita
  58. Mezei Cristian Tomi
  59. Gombos Bea
  60. Corina Mile
  61. Ioan Bartan
  62. Nemes Tamas
  63. Dodea Irina 

Cati bani am strans?

Am verificat lista de mai multe ori, sper din suflet ca nu am uitat pe nimeni. Lipsesc de aici cateva persoane care au cerut in mod expres sa ramana anonime. Lista cuprinde atat persoanele care au donat bani cat si persoanele care au contribuit cu munca voluntara, produse sau diferite servicii care au fost necesare realizarii proiectului. Nu am scris cu ce a contribuit fiecare si/sau sumele donate pentru ca le multumesc tuturor in egala masura pentru gest si pentru sustinere, nu pentru valoarea in lei cu care au contribuit. In plus, nici nu am reusit sa vorbesc cu toate persoanele care au donat (pe unii nu ii cunosc) ca sa le cer permisiunea. Donatiile au fost facute prin virament bancar in contul Asociatiei Cultura in Miscare sau, acolo unde nu s-a putut, cash (cu chitanta pentru donatie) catre aceeasi asociatie si au totalizat, pana acum, 9 816 lei.

Cati bani am cheltuit si pe ce?

Pana acum am avut cheltuieli de 10 245 lei. La cheltuieli nu au fost cuprinse multe lucruri pentru care am platit eu dar nu le-am mai socotit sau pentru care nu am platit (pentru ca au contribuit oameni de bine si prieteni care au oferit munca si/sau serviciile lor in mod gratuit (exemple: macaraua si transportul cupolei chioscului, amenajarea terenului cu buldoexcavator, turnarea betonului platformei, montajul structurii, vopselurile, instalatiile electrice si electronice, etc, etc).

Banii din donatii (si un pic mai mult) au fost cheltuiti dupa cum urmeaza:

4 850 lei – pret achizitie chiosc

2 000 lei – pret restaurare chiosc

180 lei – demontare clima

700 lei – platforma beton: ciment, pietris, plasa sudata

300 lei – apa, cafea, suc, mancare voluntari

340 lei – mobilier, masa, scaune, rafturi, transport

230 lei – inlocuire geamuri sparte/lipsa

700 lei – reabilitare streasini, burlane scurgere, reparatie tabla acoperis

165 lei – placa alucobond firma, autocolant, manopera

780 lei – scandura, manusi, smirghel, banda, cutter, burghiu, dibluri, cuie, suruburi, becuri, scanduri, vopseluri, diluant, pensule, discuri taiere, spuma izolare, cabluri, produse curatenie, accesorii diverse.

Ce urmeaza acum?

Proiectul nu este nici pe departe incheiat, de asta ii spun proiect. Nu e un capitol incheiat, gen “visuri la cheie”. Mai am de vopsit cupola interioara, vreau sa aiba punct propriu acces gratuit wifi, statie de incarcat telefoane, sa-l alimentez cu carti pentru ca este, practic, si o biblioteca a satului, sa fac mici spectacole si evenimente pentru copii acolo, sa amenajez zona verde din jurul acestuia si sunt sigur ca imi mai vin idei pe parcurs. Deocamdata l-am impodobit pentru sarbatori. 

Pe viitor, vreau sa definitivam gospodaria si Casa Cultura in Miscare si sa reluam evenimentele in curte. Am avut aici concerte, proiectii de film, spectacole de teatru, ateliere de modelaj si pictura pentru copii ba chiar si o tabara de sculptura in marmura. 

Daca vreti sa ajutati cu ceva, ne puteti cauta (contact (at) culturainmiscare.ro ) sau face o donatie: Asociaţia Cultură în Mişcare, CIF 28097125. IBAN RO29WBAN00991V069878RO01 Banca Intesa Sanpaolo Romania S.A.

De final:

Le multumesc tuturor celor care au avut incredere in mine, sper ca le-am implinit asteptarile chiar daca a durat mai mult decat am anticipat. Intr-o nota personala, de final, multumesc pentru intelegere si sotiei care inca se intreaba de ce nu pot sa am si eu niste hobby-uri normale de sot trecut de 40 de ani, sa beau ceva, sa merg la pescuit sau la fotbal cu baietii.

Cateva dintre aparitiile media (online) generate de acest subiect:

Povestea chioșcului de flori din parcul Libertății continuă. O asociație culturală vrea să îl transforme într-o inedită stație de autobuz

Lumina s-a stins, muzica s-a oprit…A început demontarea chioșcului de flori din Parcul Libertății

Chioșcul de flori din Parcul Libertății a fost demontat pentru a fi transformat într-o inedită stație de autobuz

Spectacol caritabil pentru o Staţie de bucurie în Parhida

15 decembrie 2020 Şcolarii din Parhida se bucură de un decor ca în poveşti – Staţia de Bucurie, un vis devenit realitate

14 decembrie 2020 Flavius Bunoiu: Cum am facut o statie de transport scolar dintr-un fost magazin de flori

29 oct 2020 Pentru şcolarii din localitatea Parhida – Staţia de Bucurie a prins contur

27 octombrie 2020 Alakul a „Boldogság-megálló” Pelbárthidán

15 iunie 2020 Chioșcul florarului Sabău, stație de bucurie pentru copiii din Parhida

 

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

PPx