PROCES INCHEIAT

Reiau putin povestea pentru cei care nu sunt familiarizati cu subiectul, ca sa nu va tot dau link-uri cu ceea ce am scris, de-a lungul timpului, pe acest subiect.

La inceputul anului 2009 am fost numit, de catre primarul municipiului Oradea, in functia de director al Casei de Cultura Oradea. Din acel moment, am devenit o “tinta” pentru “ziaristii” saptamanalului – tabloid “Bihoreanul” care au scris, timp de 6 ani de zile, o serie de articole insultatoare si calomnioase la adresa mea. Un lucru nedrept si nemeritat deoarece nu am fost niciodata subiect pentru vreo cercetare sau condamnare administrativa, civila sau penala, lucruri care sa justifice sau sa indreptateasca o astfel de atitudine fata de persoana mea. Prin intermediul catorva zeci de articole (semnate sau nu) publicate in ziarul mentionat cat si pe domeniul de internet aferent, am fost permanent insultat si calomniat prin folosirea “jumatatilor” de adevar, prin insinuari, interpretari proprii, jocuri de cuvinte, presupuneri nefondate si nedovedite, minciuni. Mai mult, aceasta campanie de presa s-a extins si dupa plecarea mea din aceasta functie publica, preocuparea “ziaristilor” pentru persoana mea fiind atat de mare incat au ajuns sa sune la angajatorii mei din acea vreme pentru a afla ce salariu primesc si pentru a publica alte articole, in acelasi ton denigrator, despre mine. “Victime” colaterale in acest conflict au ajuns oameni din online care au indraznit sa imi ia apararea (pe blogurile carora, Florin Ciucas, unul din proprietarii ziarului (foto), jignea si ameninta cu “taratul prin tribunale”) sau chiar martorii mei din proces (descrisi drept niste “melodramatici” ce au sarit in ajutorul “deprimantului Bunoiu”).

Iata doar cateva aprecieri marca “Bihoreanul”, spatiul nu imi ajunge sa le enumar pe toate:

– “Bunoi gorjean”-„Io’s Bunoi/ Si ma doare-n cot de voi/ Ca sunt vita de oltean / Si  cu ten de african”

– “Bunoiu- gunoiu”- (titlu publicat si refacut in “Bunoiu si gunoiu”)  „tenul domunului director nu difera cu nimic de cel al angajatilor de la salubritate”;

-„Cine scoate gunoiu’ din Primarie?”  – alaturat poza mea

-“Cat timp edilii vor mai ascunde Bunoiul sub pres?”

-“Io-s Bunoiu duc gunoiu/Ce sa fac asta mi-e soiu/(….. )/ Ma simt bine-ntre gunoaie”

-“Puradeii din zona folclorica a marelui om de (casa) cultura”

Deseori  eram mentionat ca fiind “vinitura”,  “vedeta importata din Oltenia”, “oltean” si se insinua ca as fi tigan, tuciuriu si ca locul meu nu este in Ardeal, in postura de manager al unei institutii de cultura ci in preajma “gunoiului”: eram, deci, o persoana demna de dispretul public pentru ca nu m-am nascut in Bihor si pentru ca am un ten mai inchis la culoare. Sigur, nu e nimic in neregula cu a fi oltean, maghiar, tigan, moldovean, etc. Dar cand indemni cititorii la ura, pe baza originii sau caracteristicilor personale, nu mai e deloc in regula si sigur nu are nicio legatura cu „libertatea de expresie”.

De-a lungul timpului, cititorii au mai putut afla, din zeci de articole ca:

-„ odata ajuns stapan pe banii publici si-a adus gasca sa se abonzeze la fondurile Primariei”, ca sunt „hotoman de bani publici”, ca “trag sfori si directionez fonduri publice”, “cheltui bani publici cu amicii mei”, ca fac parte din “gasca baietilor destepti”, ca am trucat licitatii publice la Compania de Apa sau ca influentez deciziile Clubului Sportiv Municipal, ca am fost numit director pentru ca am lipit afise electorale, ca munca mea e “un ghiveci urias” etc.

Toate aceste articole au fost “asezonate” (pe online) cu zeci de comentarii nemoderate (desi au recunoscut ca aveau aceasta posibilitate dar au ales sa nu o faca) in care am fost injurat si numit “capusa, homalau, gunoi, taranoi, hot, papagal, jigodie, etc”. Comentariile acelea nu au aparut din senin, spontan, ci ca urmare a articolelor scrise de ziaristi.

In aceste conditii, am tacut o vreme indelungata. Am incercat discutii lamuritoare, am dat explicatii, justificari, am tot sperat ca, la un moment dat, acest demers va inceta. M-am inselat.

In 2011 mi s-a “umplut paharul”, am apreciat ca s-a intrecut orice masura, am apelat la un avocat si am actionat in judecata pentru daune morale ziarul Bihoreanul prin firma care il editeaza – Bihor Media – si pe ziaristii Florin Ciucas, Mircea Chirila, Smaranda Chisbora, Adriana Tic (Totorean), Dan Simai si Adrian Cris (Adrian Abrudan).

Au urmat cinci (5) ani de termene. Dosarul s-a plimbat de la Judecatorie, la Tribunal, la Curtea de Apel, s-a intors la Tribunal, a mers iarasi la Curtea de Apel pentru ca, intr-un final, sa fie dispusa o solutie de catre aceasta ultima instanta: firma Bihor Media trebuie sa imi plateasca  1000 (o mie) de lei cu titlu de daune morale pentru articolele scrise de Florin Ciucas, Mircea Chirila, Smaranda Chisbora, Adriana Tic (Totorean), Dan Simai si Adrian Cris (Adrian Abrudan) in ziarul Bihoreanul si pe site-ul ebihoreanul.

Este o suma infima raportata la umilirea la care am fost supus timp de sase ani si pentru imaginea mea publica terfelita in fel si chip. Dar nu suma este importanta, importanta este “reparatia” morala la care ma simt indreptatit si pe care am primit-o si, dupa cum spuneam, e “un bun inceput” pentru cei care s-au saturat sa isi vada numele terfelit de catre orice individ care decide ca “el este ziarist si ca actioneaza in baza principiului libertatii presei”. Se mai adauga si satisfactia de a fi creat acest prim precedent in Oradea, in legatura cu ziarul Bihoreanul.

Singura putere pe care o au acesti indivizi este puterea pe care voi, cititorii si victimele lor, sunteti dispusi sa le-o acordati. Cu fiecare ziar pe care il cumparati (sau nu), cu fiecare accesare a site-ului lor, le cresteti sau le scadeti aceasta putere de care sunt constienti si, mai ales, nu ezita sa se foloseasca.

Fara voi, aceasta putere este un mare “zero barat” si nu aveti de ce sa va temeti, mai ales daca le veti auzi apararea in instanta care, uneori, devine de-a dreptul hilara. In cazul meu s-au aparat cu “principiul libertatii presei”, cu faptul ca au scris “pamflet”. Nu e chiar asa, libertatea presei vine, la pachet, si cu niste obligatii, pamfletul nu este pamflet fiindca decizi tu sa numesti asa niste mizerii afirmate public. Au mai sustinut ca nu pot fi trasi la raspundere fiindca nu am copii care sa sufere traume in urma articolelor publicate, la fel cum s-a intamplat in alt caz in care au fost actionati in judecata, tot la Oradea, de catre un dezvoltator imobiliar, caz in care au castigat insa procesul. De parca au inventat ei o circumstanta agravanta a prejudiciului moral: copiii. Ba chiar, la un moment dat, in ultima instanta, avocatul lor nu a ezitat sa scoata telefonul si sa inceapa sa citeasca din Times New Roman si sa sustina ca, daca aia isi permit sa scrie ceea ce scriu si nu li s-a intamplat nimic, atunci nici ei, la Oradea, nu trebuie sa pateasca nimic. Tot in sfera amuzamentului se inscrie si citarea lor de pe blogul acesta a unui articol scris in 2007, cu doi ani inainte de a deveni director al Casei de Cultura, in care spuneam la momentul acela ca “ma doare in zona coccisului de alegerea primarului interimar” pentru ca nu este o miza, urmau alegeri peste mai putin de 9 luni. Deci, iata, aceasta fraza ii indreptatea sa ma faca gunoi si tigan. Poate chiar ar fi trebuit sa fiu executat prin lapidare in piata centrala.

Din sfera “chichitelor juridice”, chestii de procedura, au apelat la amanari (ca, nah, nu au avut timp sa studieze intampinarile, sa-si pregateasca apararea, etc), ca nu este semnat nu stiu ce exemplar din motivarea instantei, ca nu pot fi trasi la raspundere in mod solidar, ca s-a schimbat codul, etc. Ca ultima solutie, au cerut mutarea procesului din Oradea pentru ca probabil, dragii de ei, se tem ca magistratii tremura de frica mea si actul de justitie ar putea fi viciat. Parca ii si vad pe magistrati tremurand pe sub robe: “ioi, Doamne, sa nu-l suparam pe Bunoiu, stii ca are blog si 500 de prieteni pe Facebook”. Mai mult, martorii pe care ei i-au citat in instanta, in apararea lor, nu s-au prezentat. Printre ei se numara si primarul din Oradea Ilie Bolojan.

In concluzie,  gargara e mare insa totul e doar un joc de umbre: mergeti la avocat si aparati-va daca ajungeti in situatia aceea. Singurul lucru cu care veniti in lumea aceasta si cu care plecati pe lumea cealalta este numele vostru. Eu va recomand avocatul meu care stie ce are de facut in aceste situatii. Il gasiti aici: www.avocat-rusu.ro

Pentru ca, atata amar de vreme, bravii ziaristi m-au facut tigan si gunoi si , deci, locul meu nu e sa conduc o institutie de cultura ci langa tomberon, am decis ca o parte din banii pe care i-am castigat cu aceasta ocazie sa fie folositi pentru a-l ajuta pe Radu Bazavan sa lanseze, in cinematografele din Oradea, filmul Usturoi, un film frumos cu doi copii tigani (“copiii nu se nasc rasişti sau xenofobi”).