SA MORI DE DRAGOSTE RANITA

Hai, glumesc, nu a murit nimeni dar tocmai ma delectam cu muzica veche si mi-a placut titlul asta de la Angela Similea.

Subiectele de azi …pam…pam…dragostea si inselatul. Redau, aproximativ si pe scurt, “farsa” lui Buzdugan, auzita azi, in masina:

-Tu, Bety, seful tau la telefon…bla…bla…bla…ai vrea sa fii amanta mea? Ca iti iau cadouri, cercei cu sclipici si tocuri de zece, plus toale de firma si alte cele.
-Da, sigur, si mai vreau zece milioane salariu si discretie.
-Tu, Bety, fa, tuto, o fost o farsa de la barbatul tau. Caruia tu ce i-ai spune daca ne asculta acum, zice Buzdugan.
-Ca il iubesc mult si ca mi-e dor de el, conchide Bety.

Bine, facatura pe fata dar am mai auzit de astfel de cazuri, nu? Intre noi fie vorba, farsa asta miroase de la o posta, dar…nu forma e problema ci fondul. Deci, sa purcedem la analiza pe text, ca doar oameni suntem si doar cativa dintre noi sunt domnisoare de pension care au avut parte, pe lumea asta, de copilaria perfecta, scoala perfecta, nunta perfecta si ma opresc aici ca am nevoie de lamaie.

Acum… nu vreau sa vorbesc din perspectiva tolomacului care coabiteaza cu asa o „duamna” pentru ca nu vreau sa interpretati (desi sunt sigur ca o faceti…aaa…chiar acum, am dreptate?). Si nici din perspectiva “neformatatei” care sta ca si closca pe oua dar tot ar mai ciuguli cate ceva de pe partea cealalta a santului ca, deh, o fi clorofila mai apetisanta acolo.

Mai, inselatilor si inselatorilor, deopotriva, pe mine ma roade pricipiul in sine: daca e asa de…”naspa”…de ce mai stai? In afara de cazurile retarde in care banii conteaza…chiar nu vad motive sa induri relatia daca nu e bine, daca el te mai loveste tandru cu capul de pereti, daca ea e client “platinum” la furnizorul de telefonie, prin sms-urile trimise altora? Dau numai niste exemple, alese aleatoriu, ca n-oi sta acum sa contabilizez toate betesugurile unei relatii. Eu nu pot sa pricep, in ruptul capului (de unul singur, fara ajutor) de ce inseala indivizii si indivizele (mno, v-am prins ca nu sunteti atenti ca doar stiu ca se zice “individele”). De ce exista mereu foamea asta de “altceva”, poate exista ceva mai bun decat ce ai acasa? Poate ma lamuriti voi, evident, sub protectia anonimatului oferit de internet ca doar nu vreau sa bag divortul in casa nimanui. Nu radeti, mai sunt cazuri in care sotul si sotia citesc acelasi blog! 🙂