SOCIAL VS SOCIABIL

Dupa ce si-a luat vacanta de la scoala lui Platon si l-a dadacit oleaca si pe Alexandru cel ramas in istorie drept “cel mare” (fetelor, nu zambiti!), amicul Aristotel s-a gandit sa ne dea subiect pentru cateva seminarii de filozofie. Daca nu ati trecut prin scoala ca gasca prin balta probabil va amintiti de lectia cu omul care este o “fiinta sociala” care vrea si trebuie sa traiasca alaturi de semenii sai, buni sau rai, in comunitati mai mari sau mai mici, dupa posibilitati. Mai mult, din considerente de necesitate, de foame sau chiar cosmaruri cu dinozauri, omul nu a trait solitar si izolat niciodata ci a cautat intotdeauna compania celorlalti, de unde si concluzia ca suntem programati genetic pentru a ne strange in grupuri, grupulete. Nota bene: nu, gastile de cartier si cele de taximetristi sau motociclisti nu sunt justificate prin aceasta trasatura genetica!

Ideile batranului par sau pareau sa fie confirmate de faptul ca ne-am strans, ca furnicile, in mega-metropole de milioane si zeci de milioane de locuitori, dam buzna pe retele de socializare si, in general, umblam in turme organizate.

Chiar nu vreau sa il supar pe nenea Aristotel si nici sa ma dau mare cunoscator de percepte si dogme filozofice ca doara o fi stiind el la ce se gandea atunci cand sorbea un serbet de coacaze pe vreo terasa din Pelopones, observand si disecand mental comportamentul birtasilor. Daaar, vreau numa’ sa ridic niste semne de intrebare asupra acestei teorii cu “fiinta sociala”, nu de alta dar am senzatia ca programarea asta genetica incepe sa se dilueze si sa scartaie periculos, astfel incat omul modern pare sa aleaga mai degraba singuratatea si izolarea decat traiul in comunitate. Cu alte cuvinte “social dar nu foarte sociabil”. Ceva in genul “traim si noi aici ca doar nu suntem salbatici, trebuie sa avem loc de munca si sa il ducem pe asta micu’ la gradinita dar sa nu stam totusi foarte aproape de ceilalti”!

De asta zic, daca omul e, prin definitie si genetica, o fiinta sociala…
-Cum se face ca dam iama pe retele de socializare dar parolam/restrictionam accesul celorlalti la profilul nostru?
-Cum se face ca ne mutam in cartiere de case si blocuri dar ne construim garduri cat mai inalte si jaluzele cat mai groase?
-Cum se face ca ne luam telefoane cat mai smart, capabile sa transmita text, voce, imagine, orice, intr-o fractiune de secunda dar alegem sa le punem pe silent sau sa le inchidem de tot?

Sunt convins ca as/ati putea veni si cu alte exemple dar ma opresc aici ca doar sunteti cititori destepti si ati prins ideea din zbor. Poate chiar i-am dat vreo idee creata si vreunui sociolog, sa faca un articol mai rasarit, demn de o revista serioasa.